Creştinismul a fost reprezentat de O SINGURĂ BISERICĂ doar până în dimineaţa zilei de 16 iulie 1054 când delegaţii papali, în frunte cu Cardinalul Humbert, au intrat în Biserica Sfânta Sofia chiar în timpul serviciului divin, au rostit un cuvânt către clerul şi poporul adunat după care au depus pe sfânta masă o Excomunicare a Patriarhului Mihail Cerularie al Constantinopolului.
Acest eveniment dramatic din istoria Bisericii se numeşte MAREA SCHISMĂ adică ruptura ireversibilă între creştinătatea latină (Catolică) şi cea greacă (Ortodoxă). Cauzele acestei dramatice sciziuni sunt mai multe dar nu le voi trata aici.
Pentru mine este fascinant ceea ce s-a întâmplat la începutul secolului al 16-lea, mai exact, în ziua de 31 octombrie 1517 când un călugăr catolic numit MARTIN LUTHER a îndrăznit să afişeze CELE 95 DE TEZE în mod public pe uşa Bisericii-Castel din Wittenberg (Saxonia). Prin această mişcare şi prin tot ceea ce a făcut de-a lungul vieţii sale, marele reformator Luther a dorit să genereze o întoarcere a Creştinismului la Biblie, adică la Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Acest demers era deosebit de riscant în contextul acelor vremuri grele. În Sfântul Imperiul Romano-German puteai fi foarte uşor dat pe mâna Inchiziţiei şi condamnat la moarte prin ardere pe rug. A ataca Papalitatea şi ereziile Bisericii Catolice era echivalent cu a te sinucide. Trebuia să ai multă credinţă şi un curaj deosebit ca să ataci doctrina Indulgenţelor, doctrina “infailibilităţii” Papale sau alte erezii strecurate de secole în doctrina Bisericii. Oamenii nu aveau voie să citească Biblia şi o ascundeau sub duşumea pentru că dacă vreun vecin i-ar fi văzut că au o Biblie în casă, ar fi putut fi reclamaţi iar apoi torturaţi şi condamnaţi la moarte de călăii Inchiziţiei.
Martin Luther nu şi-a propus niciodată înfiinţarea unei Biserici noi, ca alternativă la Catolicism şi Ortodoxie, ci a dorit o puternică Reformă a Bisericii Creştine Universale, în sensul întoarcerii reale a acesteia la mesajul simplu şi curat al Sfintei Evanghelii. Totuşi, ca urmare a acţiunilor marelui reformator Luther, a luat naştere Biserica Protestantă, a treia mare ramură a creştinismului.
Martin Luther obişnuia să definească Protestantismul în felul următor :
“Protestantismul reprezintă toate confesiunile creştine care nu sunt nici creştin-catolice, nici creştin-ortodoxe”.
CELE CINCI SOLA – CELE CINCI PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE REFORMEI PROTESTANTE
Cei care aplică în viaţa lor cele cinci principii fundamentale mai sus enumerate,
au O CREDINŢĂ VIE conformă cu litera şi spiritul Sfintei Evanghelii, O CREDINŢĂ CARE DUCE LA MÂNTUIRE o credinţă bazată pe Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu.
Tu din ce categorie faci parte ?!? A celor care au ca bază BIBLIA – SFÂNTA CARTE ? Sau a celor care au şi “alte lucruri deosebite” în afară de Biblie ??? Nu avem voie să adăugăm NIMIC la Sfânta Biblie, nu avem voie să scoatem NIMIC din Sfânta Biblie !
EXEMPLE DE LUCRURI ADĂUGATE LA BIBLIE
(lucruri în care oamenii cred, sfidând Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu):
alţi mijlocitori, chipuri sculptate (statuete), chipuri pictate (icoane), slujbe făcute pentru cel mort în ideea că se mai poate face ceva pentru el chiar dacă a murit, închinarea în faţa rămăşiţelor pământeşti ale celor trecuţi în veşnicie, doctrina despre Purgatoriu, scindarea Bisericii în “cler” şi “laici” (ierarhizarea clerului)
EXEMPLE DE LUCRURI SCOASE DIN BIBLIE
(lucruri în care oamenii NU mai cred, sfidând Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu):
adevărul existenţei Iadului, faptul că DOMNUL IISUS HRISTOS ESTE DUMNEZEU, faptul că există UN SINGUR MIJLOCITOR între om şi Dumnezeu.
“Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei Sfinte Cărţi : De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în Cartea Aceasta;
Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din Cetatea Sfântă şi de la cele scrise în Cartea Aceasta.” (Apocalipsa 22:18-19)
„Încolo fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)
Neînţelese vremuri. Creştinismul îngenunchează, dar nu în faţa Atotputernicului, ci în faţa neopăgânismului. În acest secol pe care încă nu ştim cum să-l numim, Biserica lui Hristos este ţinta multor atacuri. De la ignoranţa sfidătoare (vezi atitudinea mass-media faţă de martirajul creştin contemporan), până la strategia diabolică ţesută în străfunduri (vezi conţinutul homosexual al filmelor nominalizate la Oscar), creştinismul primeşte lovituri grele. Nu ştim dacă acest lucru s-a mai întâmplat în istorie, dar ştim că răul se propagă azi mult mai uşor decât ieri.
„Trăim într-o lume în care normele morale şi standardele adevărului au fost zguduite într-o asemenea măsură încât oamenii de toate categoriile sunt disponibili la orice (s.m.) credinţă” – spunea profesorul româno-american Virgil Nemoianu. Dar oare nu tocmai în acest context ar trebui să strălucim „ca nişte lumini în lume” ?!?
Oare este Biserica lipsită de resurse şi motivaţie pentru a pierde unele bătălii prin abandon iar altele prin sângerări dureroase ??? Oare putem depăşi „izvodirile minţii” moderne care îşi refuză principiile ultime, elogiind cunoaşterea cantitativistă şi individualismul amorf ?!? Noi credem că soluţiile există, doar că nu sunt la noi. Putem învinge atâta vreme cât luăm armura pusă la dispoziţie de Domnul Oştirilor sau Comandantul nostru suprem.
Dacă în lumea secularizată se sărbătoreşte anul Darwin, trebuie să aducem aminte că într-un vast spaţiu creştin (Biserica Catolică) se sărbătoreşte anul Sfântului Apostol Pavel. Mergând pe mâna celui de al doilea „sărbătorit” să ne aducem aminte cum prezintă el imaginea Bisericii lui Hristos (Efes. 6.12-17). Astfel, în locul relativismului care ia orice judecată de valoare drept adevăr, Sfântul Apostol Pavel ne propune brâul adevărului. Acesta din urmă este UNIC este cel iudeo-creştin, este cel primit prin întruparea Domnului Iisus Hristos şi pus în lumină de scrierile canonice. Nu unul dintre miile de adevăruri concurente, ci SINGURUL şi de neschimbat.
În locul disculpării predicate tot mai abitir până şi de unii colegi de amvon, Sfântul Apostol Pavel ne propune platoşa neprihănirii. Iar aici, sintagma trece dincolo de moralitatea personală şi ţinteşte în acea neprihănire imputată, ce se mai numeşte justificare/îndreptăţire prin credinţă. Aşadar, nu extirparea sentimentului de vină este soluţia, ci recunoaşterea lui în faţa crucii lui Hristos şi plânsul „cu amar”.
Apoi, în locul fanatismelor şi al libertinajelor de tot felul, el propune încălţămintea râvnei. Să nu tresăltăm înainte de a înţelege: nu o râvnă ideologică şi confesională, ci una pentru Evanghelie. Acea Evanghelie înţeleasă ca Veste Bună, acea Evanghelie care poate atinge omul şi-l poate schimba radical, ontologic.
Ei bine, pe deasupra, „sărbătoritul” Pavel ne recomandă scutul credinţei. Şi iarăşi, nu este vorba de o credinţă folosită ca armă demonstrativă în bătalia cu ocultismul, ci de acea credinţă-scut, în spatele căreia te poţi simţi în siguranţă. O credinţă care însumează marile adevăruri revelate prin Hristos şi pe care o asumi conştient şi declarat la botez. Săgeţile înroşite ale duşmanului ricoşează, iar apoi credinţa care mută munţii îşi poate face lucrarea.
În locul unui ecumenism tot mai sincretic, Sfântul Apostol Pavel ne invită să luăm coiful mântuirii. „Nu – ne zgâlţâie sărbătoritul nostru – NU POŢI MERGE PE ORICE DRUM bazându-te pe principiul “toate drumurile duc pe vârful muntelui”. CALEA ESTE UNA SINGURĂ aceea prin care Dumnezeu a coborât la noi: prin Hristos.”
În fine, să nu uităm de sabia Duhului. Nu este sabia pe care am fi tentaţi s-o îndreptăm (aşa cum a procedat Sf.Ap.Petru) spre urechea lui Malhu, nici aceea a puterii instituţionale (tot mai atrăgătoare azi pentru confesiunile neoprotestante), ci sabia Cuvântului lui Dumnezeu. Asemenea heruvimilor edenici, chemaţi „să învârtească o sabie învăpăiată” (Gen. 3:24), Biserica lui Hristos este chemată să mânuiască Scriptura cu foc. De fapt, Duhul şi Cuvântul ne salvează. Aşa a fost şi când ne-am întors la Dumnezeu, aşa este şi azi. Să le punem, ofensiv, la lucru. Mult succes !
AICI GĂSIŢI SURSA PRELUĂRII ACESTUI ARTICOL (AUTOR : PASTOR GHIŢĂ MOCAN)
“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa ! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6)
Întotdeauna am avut o convingere fermă că adevăratul creştin trebuie să respingă superstiţiile. Din nefericire, poporul român face o confuzie gravă între ceea ce se numeşte CREDINŢĂ şi ceea ce se numeşte superstiţie. Observăm cu durere că românii pun un accent deosebit pe tot felul de poveşti legate de ziua de 13 sau de pisica neagră, dar dacă-i dai românului o Biblie să se-apuce s-o citească, se va uita strâmb la ea deşi este vorba de cartea noastră de căpătâi. Probabil că mulţi români au o Biblie în casă, dar nu le foloseşte la nimic pentru că zace undeva pe raftul bibliotecii şi se-aşterne praful pe ea fără să fie citită şi aplicată în viaţa de zi cu zi. Dacă oamenii ar citi măcar Noul Testament, viaţa lor ar putea fi transformată radical. Românii rămân departe de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu şi atunci când Sfânta Scriptură nu este citită şi însuşită, apar şi consecinţe foarte grave în planul relaţiei omului cu Dumnezeu şi implicit al felului de vieţuire zilnică.
Una din consecinţele grave ale necitirii Bibliei şi ale neprimirii mesajului curat al Sfintei Evanghelii este ÎNLOCUIREA CREDINŢEI CU SUPERSTIŢIA
Poporul român are o predispoziţie către superstiţie în detrimentul credinţei sincere şi reale în Cuvântul lui Dumnezeu. Poate că unele porniri idolatre şi păgâne ale românilor îşi au originea încă de pe vremea dacilor, ştiut fiind faptul că dacii se închinau la tot felul de zeităţi şi credeau în tot felul de superstiţii. Oamenii Romei aveau o judecată rece, erau raţionali, iar acei soldaţi romani creştini care au intrat în contact cu populaţia autohtonă dacică, aveau o gândire corectă, respectiv o credinţă într-un singur Dumnezeu, nu în şapte mii de zeităţi.
Poporul român se laudă cu faptul că este creştin de 2000 de ani, dar comportamentul şi atitudinea românilor trădează faptul că NU SE CUNOAŞTE BIBLIA şi că OAMENII NU PRIMESC MESAJUL SIMPLU ŞI CURAT AL SFINTEI EVANGHELII
Un exemplu concludent este CULTUL VENERĂRII MOAŞTELOR un ritual NEBIBLIC care ţine mai mult de grotesc şi mai ales de superstiţie, neavând nimic în comun cu credinţa care duce la mântuire.
Din nenorocire, acest fenomen antibiblic şi anticreştin a prins la acei oameni care sunt călăuziţi de un spirit de turmă, nicidecum de Sfântul Duh.
Am stat şi m-am gândit ce anume ar putea determina această „agonie şi extaz” pe care o vedem în Dealul Mitropoliei (şi nu numai acolo) în anumite momente ale anului ?!? Oare credinţa să fie de vină ?!? Nu cumva superstiţia ??? Nu cumva am început şi noi românii să punem preţ pe lucrurile idolatre şi păgâneşti ale acestei lumi ? Nu cumva am început şi noi românii să credem în amulete şi talismane, în cruciuliţe, iconiţe şi alte lucruri făcute de mâna omului ?!? Nu cumva am început să credem în lucruri “aducătoare de noroc” ??? Nu cumva aşa se explică şi idolatrizarea acestor rămăşiţe pământeşti ale unor oameni ?!? Dacă punem mâna pe ele sau le sărutăm, vom avea noroc, nu-i aşa ??? Dar oare ce este norocul ?!? Creştinul adevărat crede în “noroc” sau crede în Dumnezeu ?!? Creştinii noştri de 2000 de ani cred în noroc ??? Nu cred în Dumnezeu ?!? Foarte interesant ! Eu cred cu tărie că există o diferenţă foarte mare între a crede în noroc şi A CREDE ÎN DUMNEZEU sunteţi de acord cu mine ???
Pe de altă parte, Biblia ne învaţă că NU TREBUIE SĂ VEZI NEAPĂRAT SAU SĂ ATINGI CEVA PENTRU A PUTEA CREDE !
Definiţia credinţei este redată foarte clar în EVREI 11:1 şi vă rog să citiţi cu cea mai mare atenţie ce ne învaţă Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu :
“Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea LUCRURILOR CELOR NEVĂZUTE” (Evrei 11:1 – Biblia Ortodoxă)
„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre LUCRURILE CARE NU SE VĂD” (Evrei 11:1 – Biblia Cornilescu)
Păi atunci, oameni buni şi cu frică de Dumnezeu, am şi eu câteva întrebări :
DE CE ESTE NEVOIE SĂ VEDEM NEAPĂRAT CEVA CA SĂ CREDEM ? AVEM NEVOIE SĂ VEDEM VREO ICOANĂ CARE PLÂNGE ?!? AVEM NEVOIE SĂ NE CĂLCĂM ÎN PICIOARE CA SĂ ATINGEM SAU SĂ PUPĂM NIŞTE OASE ALE UNOR MORŢI CARE “MIROS FRUMOS” ???
NU CUMVA AVEM NEVOIE SĂ TRĂIM PRIN CREDINŢĂ ŞI NU PRIN VEDERE ?!? NU CUMVA TREBUIE SĂ NE BAZĂM PE CUVÂNTUL SFÂNT (BIBLIA) ŞI SĂ NE ÎNTOARCEM CU ADEVĂRAT LA DUMNEZEU PRIN INTERMEDIUL DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ??? NU CUMVA ESTE SUFICIENTĂ CREDINŢA ÎN JERTFA DE LA CRUCE PRIN CARE PUTEM PRIMI IERTAREA ?!?
Dacă veţi vedea materialele video de mai jos, VĂ VEŢI ÎNGROZI pur şi simplu ! Eu sunt ŞOCAT când văd unde a ajuns acest popor şi cât de mult s-a îndepărtat de Dumnezeu ! Nu cumva România se prăbuşeşte în iraţional ?!? Nu cumva România se întoarce în Evul Mediu ?!?
Ce frumos ar fi ca în loc să se calce în picioare şi să se jignească, românii noştri să înceapă să citească Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu şi să înceapă să trăiască o viaţă de rugăciune şi de ascultare de Hristos !
CE AR SPUNE SFÂNTUL APOSTOL PAVEL DACĂ AR VEDEA IMAGINILE DE MAI SUS ???
OARE CÂND VOM DESCHIDE OCHII ?!?
OARE CÂND VOM ÎNŢELEGE CĂ DUMNEZEU VREA ALTCEVA DE LA NOI ??? CÂND NE VOM ÎNTOARCE CU ADEVĂRAT LA DOMNUL ?
NU UITA NICIODATĂ CĂ ÎNCHINAREA LA MORŢI SAU VENERAREA LOR SUNT REMINISCENŢE ALE RELIGIILOR PĂGÂNE ! LUPTĂ CU TOATĂ FIINŢA TA ÎMPOTRIVA ACESTOR EREZII NIMICITOARE !
NU UITA NICIODATĂ CE SPUNE BIBLIA – CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU !
“Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi S-AU ÎNCHINAT ŞI AU SLUJIT FĂPTURII, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!” (Romani 1:25 – Biblia Ortodoxă)
“Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi AU SLUJIT ŞI S-AU ÎNCHINAT FĂPTURII în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Romani 1:25 – Biblia Cornilescu)
« Tot cel ce se va atinge în câmp de cel ucis cu sabia sau de mort sau de os de om sau de mormânt va fi necurat şapte zile. » (Numeri 19:16 – Biblia Ortodoxă)
« Oricine se va atinge, pe câmp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vreun mormânt, va fi necurat timp de şapte zile. » (Numeri 19:16 – Biblia Cornilescu)
« Şi a zis Agheu: “Dacă cineva spurcat, prin atingerea de un mort, se atinge de vreunul din lucrurile acestea, oare ele se spurcă?” Şi au răspuns preoţii şi au zis: “SE SPURCĂ !” » (Agheu 2:13 – Biblia Ortodoxă)
« Şi a zis Hagai : “Dacă se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare ? Preoţii au răspuns: “VOR FI SPURCATE” » (Hagai 2:13 – Biblia Cornilescu)
« Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă SUNT PLINE DE OASE DE MORŢI ŞI DE TOATĂ NECURĂŢIA » (Matei 23:27 – Biblia Ortodoxă)
« Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru SUNT PLINE DE OASELE MORŢILOR ŞI DE ORICE FEL DE NECURĂŢIE » (Matei 23:27 – Biblia Cornilescu)
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că SUNTEŢI CA MORMINTELE ce nu se văd, şi oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu. (Luca 11:44 – Biblia Ortodoxă)
« Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi SUNTEŢI CA MORMINTELE care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie. » (Luca 11:44 – Biblia Cornilescu )
« Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: “Are să vă cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de aici!” » (Ieşirea 13:19 – Biblia Ortodoxă)
« “Moise a luat cu el oasele lui Iosif căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.” » (Exodul 13:19 – Biblia Cornilescu)
OASELE LUI IOSIF N-AU AJUNS NICIODATĂ SĂ FIE OBIECT DE CULT, CI AU FOST ÎNMORMÂNTATE :
”Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră fiii lui Israel din Egipt, LE-AU ÎNGROPAT ÎN SICHEM în partea de ţarină pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem, cu o sută de arginţi, şi care căzuse de moştenire fiilor lui Iosif. (Iosua 24 :32 – Biblia Ortodoxă )
« Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, AU FOST ÎNGROPATE LA SIHEM în partea ţarinii pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif. (Iosua 24:32 – Biblia Cornilescu ) »
« Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. (4 Regi 13:21 – Biblia Ortodoxă) »
« Elisei a murit şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de moabiţi.
Şi pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioare. (2 Împăraţi 13:21 – Biblia Cornilescu) »
ATENŢIE ! ÎN VERSETUL DE MAI SUS (INVOCAT DE BISERICA ORTODOXĂ) NU SE SPUNE CĂ CINEVA AR FI SCOS OASELE LUI ELISEI PENTRU A PUTEA FI FOLOSITE ULTERIOR PENTRU CINSTIRE SAU VINDECARE !
MARE ATENŢIE SĂ NU CĂDEM ÎN EREZIA ORTODOXĂ !
NU AVEM VOIE SĂ VENERĂM MORŢII ŞI SĂ NE ÎNCHINĂM LA MOAŞTE PENTRU CĂ DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS NE SPUNE CLAR :
« Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte » (Ioan 4:23 – Biblia Ortodoxă)
« Dar vine ceasul şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi în Adevăr fiindcă astfel de închinători doreşte Tatăl.» (Ioan 4:23 – Biblia Cornilescu)
« Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi NUMAI LUI Unuia să-I slujeşti” » (Luca 4:8 – Biblia Ortodoxă)
« Iisus i-a zis: “Înapoia Mea, Satano! Este scris: Sã te închini Domnului, Dumnezeului tãu și NUMAI LUI sã-I slujești.” » (Luca 4:8 – Biblia Cornilescu)
« Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi ÎNCHINĂTORI LA IDOLI şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua. (Apocalipsa 21:8 – Biblia Ortodoxă) »
« Dar cât despre fricoși, necredincioşi, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, ÎNCHINÃTORII LA IDOLI și toți mincinoșii, partea lor este in iazul, care arde cu foc și cu pucioasã, adicã moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8 – Biblia Cornilescu) »
CITIŢI UN ARTICOL EXCELENT NUMIT “MOAŞTELE DE SERVICIU” (AUTOR : GHIŢĂ MOCAN) :
Toamna se numără… pelerinajele. La Iaşi, dar şi la Bucureşti, mii de români se pun în mişcare, cheltuind resurse de tot felul. Zeci de ore de aşteptare, nervi întinşi la maximum, nădejdi amânate şi o atingere fugară. Pictat în tuşe nervoase, tabloul devoţiunii noastre mioritice îţi atrage privirile. Răsfoieşti ziarele, asculţi la radio sau priveşti la televizor, iar concluzia este aceeaşi: pioşenia multor semeni iese din matcă.
Portalul www.crestinortodox.ro ne vine în ajutor. Bănuind inadecvarea noastră teologică, adepţii venerării moaştelor ne înghesuie argumente care se vor a fi zdrobitoare. Să fim cu luare aminte, aşadar, la poveţele d-lui Dumitru Popescu (http://www.crestinortodox.ro/viata-de-apoi/69169-cinstirea-sfintelor-moaste). Demersul începe cu Sfânta Scriptură, iar autorul invocă argumentul clasic: învierea mortului aruncat peste oasele lui Elisei. Urmează apoi explicarea caracterului excepţional al cadavrelor celor declaraţi sfinţi. Adică, datorită puterii dumnezeieşti, oasele acestora se menţin în stare de incoruptibilitate, ceea ce înseamnă că au parte de o soartă postumă privilegiată. Încă ceva: sufletul lor şi Duhul Sfânt continuă să rămână în legătură cu trupurile lor lipsite de viaţă. În fine, moaştele sunt o prefigurare a trupurilor de slavă de care credincioşii vor avea parte după înviere. Aflându-se într-o stare pronunţată de îndumnezeire, moaştele mediază între credincios şi Dumnezeu prin personalitatea sfântului reprezentat.
Fără a fi maliţios, îngăduiţi-mi câteva aprecieri.
În primul rând, alăturarea unei minuni vechitestamentare ce s-a produs în mod providenţial cu atingerea unei racle este eronată sub aspect hermeneutic (A SE REŢINE FAPTUL CĂ mortul cade peste oasele profetului, nu oasele sunt puse peste mort)
În al doilea rând, premisa unei coabitări postume a sufletului cu corpul aduce atingere doctrinei despre moarte aşa cum o găsim cu precădere la Sfântul Apostol Pavel. Dacă mai susţinem şi o acţiune excepţională a Duhului asupra cadavrului, atunci eroarea dogmatică este şi mai primejdioasă.
În al treilea rând, analogia între moaşte şi trupurile proslăvite prin Înviere este dincolo de orice imaginaţie. Dacă învierea trupului este lucrarea directă a Mântuitorului, dacă noua entitate va fi de natură divină, cum am putea găsi un corespondent într-un pumn de oase prezervate grijuliu ?!? Dacă Învierea lui Hristos este pusă la îndoială la nivel global, trebuia să o răstălmăcim cumva şi pe a urmaşilor Lui. Ruşinos totuşi !
Închei dezolat şi precaut. Nu cred în judecăţi fariseice şi în aruncatul cu piatra. Totuşi, umblarea personală cu Dumnezeu nu are nevoie de elemente de genul acesta. Prin natura Lui, Dumnezeu este intangibil, iar noi nu ni-L putem apropia prin surogate. Iar dacă mai vine vorba de compromiterea demersului teologic, nu mai am nimic de spus. Este trist şi revoltător. Fără discernământ, până şi teologhisirea poate deveni o sminteală pentru mulţi. Să fim atenţi !
Sursa de unde am preluat acest material se află AICI
DECLARAŢIA DE LA MANHATTAN
UN APEL LA O CONŞTIINŢĂ CURATĂ
Emisă pe 20 noiembrie 2009
PREFAŢĂ
Creştinii sunt moştenitorii unei tradiţii de 2000 de ani în proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, căutarea dreptăţii în societate, combaterea tiraniei şi ajutarea cu compasiune a celor săraci, asupriţi şi în suferinţă.
În timp ce recunoaştem pe bună dreptate imperfecţiunile şi lipsurile instituţiilor şi comunităţilor creştine din toate veacurile, afirmăm moştenirea acelor creştini care au apărat vieţi nevinovate prin salvarea copiilor aruncaţi la gropile de gunoi din cetăţile romane, denunţând în mod public susţinerea pe care Imperiul Roman o acorda omorârii copiilor.
Ne amintim cu reverenţă de acei creştini care şi-au sacrificat viaţa rămânând în cetăţile romane şi încercând să-i îngrijească pe bolnavi şi pe muribunzi în timpul molimelor, şi pe cei ce au preferat să moară în circuri decât să se lepede de Domnul lor.
După ce triburile barbare au invadat Europa, Mănăstirile creştine au păstrat nu numai Biblia, ci şi literatura şi arta culturii occidentale. Creştinii sunt cei ce au combătut răul sclaviei: edictele papale din veacurile 16 şi 17 au deplâns sclavia, excomunicându-i pe cei ce se îndeletniceau cu comerţul de sclavi; creştinii evanghelici din Anglia, în frunte cu John Wesley şi William Wilberforce, au pus capăt sclaviei în ţara lor. De asemenea, creştinii sub conducerea lui Wilberforce au format sute de organizaţii pentru a-i ajuta pe săraci, pe întemniţaţi şi pe copiii care munceau legaţi de maşini.
În Europa, creştinii au combătut pretenţiile divine ale regilor şi au luptat cu succes pentru instaurarea domniei legii şi a echilibrului între puterile statului, ceea ce a făcut posibilă democraţia modernă. Şi în America, femeile creştine au stat în fruntea mişcării pentru dreptul de vot. Marile cruciade pentru drepturi civile din anii 1950 şi 1960 au fost conduse de creştini care proclamau Scripturile şi care afirmau slava chipului lui Dumnezeu în fiecare făptură umană, fără a ţine cont de rasă, religie, vârstă sau clasă socială. Aceeaşi dedicare faţă de demnitatea umană i-a condus pe creştini în ultima vreme şi în lupta împotriva practicii dezumanizante a traficului de persoane şi sclaviei sexuale, îngrijind de asemenea pe cei bolnavi de SIDA în Africa şi implicându-se în numeroase alte cauze ale drepturilor omului – de la asigurarea apei curate în ţările în curs de dezvoltare la construirea de locuinţe pentru zeci de mii de copii rămaşi orfani în urma războaielor, bolii şi discriminării de sex.
Asemenea celor ce au mers înaintea noastră în credinţă, noi, creştinii de astăzi suntem chemaţi să propovăduim Evanghelia harului, să apărăm demnitatea intrinsecă a fiinţei umane şi să luptăm pentru binele comun. Fiind credincioasă chemării sale, chemarea la ucenicie, Biserica poate, prin slujirea aproapelui, să-şi aducă o contribuţie profundă la binele public.
DECLARAŢIE
Noi, în calitate de creştini ortodocşi, catolici şi evanghelici, ne-am adunat în New York, începând cu 28 septembrie 2009, pentru a face următoarea DECLARAŢIE pe care o semnăm ca persoane, nu ca reprezentanţi ai organizaţiilor noastre, dar vorbind către şi din partea comunităţilor noastre. Lucrăm împreună în ascultare de unicul Dumnezeu adevărat, Dumnezeul întreit al sfinţeniei şi dragostei, Care ne-a răscumpărat şi prin a cărui răscumpărare suntem chemaţi laolaltă cu credincioşii din toate veacurile şi toate popoarele pentru a căuta şi apăra binele tuturor celor care Îi poartă chipul. Dăm această Declaraţie în lumina adevărului care este întemeiat pe Sfânta Scriptură, pe bunul-simţ al omului (el însuşi, din punctul nostru de vedere, fiind un dar de la un Dumnezeu binefăcător) şi pe însăşi natura fiinţei umane. Chemăm pe toţi oamenii de bună credinţă, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă, să judece cum se cuvine şi să ia aminte în mod critic la cele prezentate aici de noi care, aşa cum spunea Sfântul Apostol Pavel, facem acest apel de conştiinţă către toţi înaintea lui Dumnezeu. În timp ce întreaga preocupare morală creştină, inclusiv grija specială pentru cei săraci şi vulnerabili, fac obiectul atenţiei noastre, suntem cu precădere îngrijoraţi de faptul că astăzi, în ţara noastră, viaţa celor nenăscuţi, a celor cu handicap şi a celor vârstnici este grav ameninţată; de faptul că instituţia căsătoriei, deja afectată de promiscuitate, infidelitate şi divorţ, este în pericol de a fi redefinită pentru a face loc unor ideologii la modă; de faptul că libertatea religiei şi dreptul la conştiinţă sunt grav ameninţate de cei care doresc să folosească instrumente de constrângere pentru a-i obliga pe credincioşi să facă compromisuri cu convingerile lor fundamentale. Întrucât sanctitatea vieţii umane, demnitatea căsătoriei ca uniune între un bărbat şi o femeie, şi libertatea de conştiinţă şi religie sunt principii fundamentale ale dreptăţii şi binelui comun, suntem nevoiţi, prin prisma credinţei noastre creştine, să vorbim şi să lucrăm întru apărarea lor.
În această Declaraţie, afirmăm:
1) demnitatea profundă, inerentă şi egală a fiecărei fiinţe umane ca făptură creată după chipul lui Dumnezeu şi având drepturi inerente la demnitate şi viaţă egală;
2) căsătoria ca uniune conjugală între un bărbat şi o femeie, întemeiată de Dumnezeu chiar de la creaţie şi înţeleasă de-a lungul timpului la fel de către credincioşi şi necredincioşi ca fiind cea mai importantă instituţie a societăţii;
3) libertatea religioasă, care se întemeiază pe trăsăturile lui Dumnezeu,
exemplul lui Hristos, şi pe libertatea şi demnitatea inerentă a fiinţei umane creată după chipul lui Dumnezeu.
Suntem creştini care ne-am adunat, trecând peste liniile istorice ale diferenţelor eclesiale, pentru a ne afirma dreptul – şi, mult mai important, pentru a răspunde obligaţiei noastre – de a vorbi şi acţiona în apărarea acestor adevăruri. Ne angajăm unii faţă de alţii şi faţă de fraţii noştri de credinţă că nici o putere omenească, fie ea culturală sau politică, nu ne va determina să tăcem sau să ne complacem. Este de datoria noastră să proclamăm Evanghelia Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în deplinătatea ei, la timp şi nelatimp.
Să ne ajute Dumnezeu să nu ne abatem de la această datorie !
VIAŢA
„A făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Geneza 1:27)
„Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug s-o aibă.” (Ioan 10:10)
Chiar dacă simţământul public se mişcă într-o direcţie pentru viaţă, observăm cu durere că la nivelul autorităţilor prevalează o ideologie pro-avort. Mulţi din administraţia actuală vor să legalizeze avortul în orice fază de dezvoltare a fătului, vrând să facă avortul disponibil pe cheltuiala contribuabililor. Majoritatea reprezentanţilor din ambele camere ale Congresului au poziţii pro-avort.
Curtea Supremă, a cărei infame decizii din procesul Roe contra Wade din 1973 i-a lipsit pe nenăscuţi de protecţia legii, continuă să considere avortul la alegere ca un drept constituţional fundamental, deşi a susţinut ca şi constituţionale unele restricţii la adresa avortului. Preşedintele declară că doreşte să reducă “nevoia” de avort – un scop lăudabil. Dar tot el s-a angajat să facă avortul mai uşor şi mai accesibil prin eliminarea legilor care interzic finanţarea de la guvern, care cer perioade de aşteptare pentru femeile care vor să facă avort şi care prevăd înştiinţarea părinţilor cu privire la avorturile făcute de minori. Eliminarea acestor importante şi eficiente legi pro-viaţă nu face altceva decât să sporească semnificativ numărul de avorturi la cerere, prin care sunt distruse vieţile foarte multor copii înainte de naştere. Dedicarea noastră faţă de sfinţenia vieţii nu este o chestiune de loialitate partizană, ci afirmăm că în cei 36 de ani de la Roe contra Wade, oficiali aleşi şi reprezentanţi ai ambelor partide politice majore au fost complici la susţinerea a ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea a numit a fi „o cultură a morţii”.
Facem apel către toţi oficialii ţării noastre, aleşi şi numiţi, să protejeze şi să slujească fiecărui membru al societăţii noastre, inclusiv celor marginalizaţi, fără glas şi vulnerabili din rândul nostru.
O cultură a morţii în mod inevitabil devalorizează viaţa în toate stadiile şi condiţiile ei, prin promovarea concepţiei că vieţile care sunt imperfecte, imature sau neconvenabile pot fi aruncate la gunoi. Aşa cum a fost prevăzut de multe persoane cu spirit vizionar, devalorizarea vieţii care a început cu avortul a devenit acum o metastază. De exemplu, cercetările care au loc cu distrugerea embrionului uman şi finanţarea publică a acestora sunt azi promovate în numele ştiinţei, pentru crearea de tratamente şi remedii pentru diferite boli şi afecţiuni. Preşedintele şi mulţi reprezentanţi din Congres favorizează extinderea cercetărilor pe embrioni, cu includerea finanţării din banii contribuabililor a aşa-numitelor „clonări terapeutice”. Acest lucru va duce la o producţie industrială de embrioni umani care vor fi ucişi în scopul producerii de celule stem şi ţesuturi adaptate genetic. La celălalt capăt al vieţii, o mişcare tot mai amplă, care promovează sinuciderea asistată şi
eutanasia „voluntară”, ameninţă vieţile vârstnicilor neajutoraţi şi a oamenilor cu handicap. Noţiuni eugenice, cum ar fi doctrina lebensunwertes Leben („viaţă nevrednică de viaţă”) au fost pentru prima dată lansate în anii 1920 de către intelectualii din saloanele elitelor din America şi Europa. Îngropate în uitare după ororile de la jumătatea veacului al douăzecilea, ele revin acum din morţi. Singura deosebire este aceea că acum doctrinele eugenicilor se ascund în spatele unui limbaj al „libertăţii”, „autonomiei” şi „alegerii”. Vom fi uniţi şi neobosiţi în eforturile noastre de a anula dreptul de a ucide, care a început cu abandonarea către avort a celor nenăscuţi. Vom lucra, aşa cum am făcut-o întotdeauna, pentru a aduce ajutor, mângâiere şi îngrijire femeilor însărcinate neajutorate şi celor afectate de avort, aşa cum vom sta hotărâţi şi împotriva ideii greşite şi degradante cum că ar fi în interesul femeii să-şi ucidă în mod voluntar copiii nenăscuţi. Mesajul nostru este şi va fi mereu acela că răspunsul adevărat, omenesc şi cu adevărat creştin la sarcinile problemă este iubirea şi grija pentru mamă şi copil deopotrivă.
Un martor creştin, cu adevărat profetic, îi va chema cu insistenţă pe toţi cei înzestraţi cu putere trecătoare să împlinească prima menire a autorităţilor, aceea de protejare a celor slabi şi vulnerabili împotriva atacurilor violente, şi să facă aceasta fără favoritisme, părtinire sau discriminare. Biblia ne cheamă să-i apărăm pe cei ce nu se pot apăra şi să vorbim pentru cei ce nu pot vorbi pentru sine. Astfel, îi apărăm şi vorbim pentru cei nenăscuţi, pentru cei cu handicap şi pentru cei ce au nevoie de ajutor. Ceea ce Biblia şi bunul simţ arată clar, aceea arătăm şi noi clar. Trebuie să fim gata să apărăm, chiar cu riscuri şi costuri pentru noi înşine şi pentru instituţiile noastre, viaţa fraţilor şi surorilor noastre în orice etapă de dezvoltare şi în orice situaţie.
Îngrijorarea noastră nu se limitează la naţiunea noastră. Pe tot globul, asistăm la cazuri de genocid şi „purificare etnică”, la incapacitatea de ajutorare a celor suferinzi ca victime nevinovate ale războiului, la neglijarea şi abuzarea copiilor, la exploatarea muncitorilor vulnerabili, la traficul cu carne vie, la abandonarea celor vârstnici, la oprimare şi discriminare rasială, la persecutarea creştinilor de orice credinţă şi la incapacitatea de a face paşi necesari pentru stoparea răspândirii bolilor care pot fi prevenite, cum ar fi SIDA. Vedem aceste tragedii ca decurgând din aceeaşi pierdere a simţului demnităţii umane şi a sfinţeniei vieţii care ţine în mişcare industria avorturilor şi mişcarea pentru sinucidere asistată, eutanasie şi clonare umană pentru cercetări biomedicale.
Potrivit eticii noastre dintotdeauna, propovăduim iubirea şi viaţa pentru toţi oamenii, în orice situaţie.
CĂSĂTORIA
„A zis Adam: ‚Iată, aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi ‚femeie’, pentru că este luată din bărbatul său’. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup.” (Geneza 2:23-24)
„Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Astfel şi voi, fiecare să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:32-33)
În Sfânta Scriptură, crearea bărbatului şi a femeii şi unirea lor într-un singur trup ca soţ şi soţie, este cea mai mare realizare din creaţia lui Dumnezeu.
În transmiterea vieţii şi creşterea copiilor, bărbaţii şi femeile uniţi prin căsătorie au privilegiul de a fi parteneri cu însuşi Dumnezeu. Căsătoria este deci prima instituţie a societăţii omeneşti, instituţia pe care se sprijină toate celelalte instituţii omeneşti. În tradiţia creştină, vorbim despre căsătorie ca despre SFÂNTA CĂSĂTORIE pentru a arăta că este o instituţie creată de Dumnezeu şi binecuvântată de Hristos prin participarea Lui la nunta din Cana Galileii. În Biblie, Dumnezeu Însuşi binecuvântează şi acordă căsătoriei cea mai înaltă preţuire. Vasta experienţă umană ne confirmă că căsătoria este instituţia autentică şi cea mai importantă pentru menţinerea sănătăţii, educaţiei şi bunăstării tuturor oamenilor dintr-o societate. Acolo unde căsătoria este respectată şi unde există o cultură a căsătoriei,
fiecare are de câştigat – în primul rând soţii, copiii lor, comunitatea şi societatea din care fac parte. Acolo unde cultura căsătoriei începe să se erodeze, apar diverse patologii sociale care nu întârzie să se manifeste. Din nefericire, în ultimii zeci de ani am fost martorii unei erodări grave a culturii căsătoriei chiar în ţara noastră. Probabil cel mai elocvent şi mai alarmant indiciu este numărul copiilor născuţi în afara căsătoriei. Acum mai puţin de 50 de ani, procentul era sub 5%. Astăzi, este peste 40%. Societatea noastră şi în special zonele cele mai sărace şi mai vulnerabile, unde numărul copiilor născuţi în afara căsătoriei este mult peste media naţională, plăteşte un preţ imens în termeni de delicvenţă, abuz de droguri, crimă, detenţie, lipsă de speranţă şi disperare. Alţi indicatori sunt coabitarea sexuală nemaritală larg răspândită şi rata foarte mare a divorţurilor.
Mărturisim cu tristeţe că creştinii şi instituţiile noastre prea adesea au eşuat lamentabil în afirmarea instituţiei căsătoriei şi în oferirea către lume a unui model al adevăratei căsătorii. În măsura în care prea repede am îmbrăţişat cultura divorţului şi am rămas tăcuţi faţă de practicile sociale care subminează demnitatea căsătoriei, ne căim şi îi chemăm pe toţi creştinii să facă întocmai.
Pentru a întări familiile, trebuie să încetăm a mai lăuda promiscuitatea şi infidelitatea şi să restabilim printre semenii noştri un sentiment de profundă frumuseţe, taină şi sfinţenie a iubirii maritale loiale. Trebuie să îndreptăm politicile greşite care contribuie la slăbirea instituţiei căsătoriei, inclusiv ideea discreditată a divorţului unilateral. Trebuie să lucrăm în domeniile juridic, cultural şi religios pentru a sădi în tânăra generaţie o înţelegere solidă a ceea ce este căsătoria, ce cere aceasta şi de ce merită angajamentul şi sacrificiile pe care le fac soţii credincioşi.
Impulsul de a redefini căsătoria pentru a recunoaşte relaţiile între persoane de acelaşi sex şi relaţii multiple este mai degrabă un simptom decât o cauză a erodării culturii căsătoriei. Aceasta reflectă pierderea înţelegerii sensului căsătoriei aşa cum este el exprimat prin legea civilă şi religioasă şi prin tradiţia filozofică care a contribuit la modelarea legii. Însă, este foarte important să ne opunem acestui impuls, căci cedarea ar însemna abandonarea şansei de a restabili înţelegerea corectă a căsătoriei şi, odată cu aceasta, speranţa de reclădire a unei culturi sănătoase a căsătoriei. Aceasta ar valida conceptul fals şi distructiv conform căruia căsătoria este doar romantism şi alte satisfacţii pentru adulţi, fără nici un cuvânt despre procreare sau despre caracterul şi valoarea unică a faptelor şi relaţiilor a căror înţeles este modelat prin capacitatea lor de a genera, promova şi proteja viaţa. În comuniunea maritală şi creşterea copiilor (care, ca dar al lui Dumnezeu, sunt rodul dragostei conjugale a părinţilor lor), descoperim motivele profunde şi beneficiile legământului marital. Recunoaştem că există persoane predispuse la comportamente şi relaţii homosexuale şi poliamoroase, aşa cum există şi persoane predispuse la alte forme de comportament imorale. Manifestăm compasiune faţă de aceştia; îi respectăm ca fiinţe umane care posedă aceeaşi demnitate profundă, inerentă şi egală; avem respect faţă de bărbaţii şi femeile care se luptă, deseori cu prea puţin ajutor, pentru a rezista ispitei de a ceda unor dorinţe pe care ei, nu mai puţin decât noi, le găsesc nefireşti. Suntem alături de ei, chiar şi atunci când cad.
Şi noi, nu mai puţin decât ei, suntem păcătoşi care ne-am îndepărtat de
la menirea aşezată de Dumnezeu vieţilor noastre. Noi, nu mai puţin decât ei, avem mereu nevoie de răbdarea, dragostea şi iertarea lui Dumnezeu.
Chemăm pe toţi creştinii să se împotrivească imoralităţii sexuale şi, în acelaşi timp, să se înfrâneze de la condamnarea cu dispreţ a celor ce cad. Respingerea păcatului, deşi fermă, nu trebuie să devină niciodată o respingere a păcătoşilor. Pentru că fiecare păcătos, indiferent de păcatele sale, este iubit de Dumnezeu, care nu caută pieirea noastră, ci mai degrabă schimbarea inimilor noastre. Domnul Iisus Hristos îi cheamă pe toţi cei care s-au abătut de la calea virtuţii la „o cale mult mai bună”.
Ca ucenici ai Lui, vom ajuta cu dragoste pe oricine care aude chemarea şi doreşte să îi răspundă.
Recunoaştem că există oameni sinceri care nu sunt de acord cu noi, cu învăţătura Bibliei şi cu tradiţia creştină în ceea ce priveşte moralitatea sexuală şi natura căsătoriei. Unii, care se implică în relaţiile homosexuale şi poliamoroase, fără îndoială că privesc uniunea lor ca fiind una conjugală. Aceştia nu înţeleg că o căsătorie este posibilă doar datorită complementarităţii sexuale dintre un bărbat şi o femeie şi că împărţirea generală, pe mai multe nivele ale vieţii, aşa cum este căsătoria, include o uniune trupească de felul celei care uneşte biologic pe soţ şi soţie într-o unitate reproductivă. Aceasta pentru că trupul nu este un instrument extrinsec al fiinţei umane, ci este parte a realităţii personale a fiinţei umane.
Fiinţele umane nu sunt doar centre de conştiinţă sau emoţii, sau minte, sau
intelect care locuieşte în trupuri impersonale. Fiinţa umană este o unitate dinamică a trupului, minţii şi sufletului. Căsătoria este ceea ce un bărbat şi o femeie întemeiază atunci când, depărtându-se de toţi ceilalţi şi luându-şi un angajament pe viaţă, încep să-şi împartă viaţa la orice nivel al făpturii – biologic, emoţional, raţional, spiritual – pe baza unui angajament care este validat, completat şi reafirmat prin relaţia sexuală bazată pe dragoste, în care soţii devin UN SINGUR TRUP nu într-un sens metaforic, ci prin îndeplinirea împreună a condiţiilor comportamentale ale procreării. De aceea în tradiţia creştină, şi istoric vorbind, în dreptul occidental, căsătoriile consumate nu se pot anula din motive de infertilitate, chiar dacă natura relaţiei conjugale este modelată şi structurată prin orientarea ei intrinsecă către procreaţie.
Înţelegem că mulţi dintre semenii noştri, inclusiv unii creştini, cred că definiţia istorică a căsătoriei ca uniune dintre un bărbat şi o femeie este o negare a egalităţii şi a drepturilor civile. Ei nu ştiu ce să răspundă la afirmaţia că ei sau alţii nu ar avea nimic de pierdut dacă legea ar acorda statutul de căsătoriţi pentru doi bărbaţi sau două femei care trăiesc împreună într-un parteneriat sexual. La urma urmei, acest lucru nu le-ar afecta căsătoria, nu-i aşa ?
La o cercetare mai atentă, argumentul că legile care guvernează un tip de căsătorie nu vor afecta alte tipuri, nu stă în picioare. Dacă acesta dovedeşte ceva, dovedeşte foarte multe: ideea că statutul juridic al unui set de relaţii conjugale nu afectează alte tipuri de relaţii nu doar că constituie un argument pentru parteneriatele homosexuale, dar poate fi folosită cu aceeaşi putere şi pentru parteneriatele poliamoroase, familiile poligame şi chiar pentru fraţi şi surori adulţi care trăiesc în relaţii incestuoase. Ar trebui recunoscute şi acestea, ca drepturi egale sau civile, ca familii legale, fără nici un efect asupra altor relaţii ?!? Nicidecum ! Adevărul este că o căsătorie nu este ceva abstract sau neutru pe care legea o poate defini şi redefini pentru a face pe plac celor puternici şi influenţi. Nimeni nu are dreptul civil de a-i fi tratată relaţia neconjugală ca o căsătorie. Căsătoria este o realitate obiectivă – o uniune consimţită între soţ şi soţie – şi este de datoria legii să o recunoască şi să o susţină, în numele dreptăţii şi al binelui public. Dacă însă nu reuşeşte să facă aceasta, se produc nişte rele sociale.
În primul rând, este pusă în pericol libertatea religiei celor pentru care aceasta este o chestiune de conştiinţă. În al doilea rând, sunt încălcate drepturile părinţilor prin faptul că în şcoli sunt folosite programe de viaţă familială şi educaţie sexuală pentru a-i învăţa pe copii că este modern a recunoaşte ca şi „căsătorii” nişte relaţii despre care mulţi părinţi cred că sunt nemaritale şi imorale. În al treilea rând, este afectat binele societăţii civile atunci când însăşi legea, prin funcţia ei pedagogică, devine un instrument de erodare a înţelegerii adevărate a căsătoriei, de care depinde în mod vital dezvoltarea culturii căsătoriei în orice societate. Cu părere de rău, găsim că astăzi suntem departe de a avea o cultură a căsătoriei. Dacă însă începem acest proces foarte important de reformulare a legilor noastre pentru a reclădi o astfel de cultură, ultimul lucru pe care ni-l permitem este să redefinim căsătoria şi să includem în legile noastre o definiţie falsă a căsătoriei.
De aceea, din dragoste (nu „animus”) şi dintr-o preocupare prudentă pentru binele comun (nu „prejudecată”), ne angajăm să lucrăm neîncetat pentru a păstra definiţia juridică a căsătoriei ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie şi de a reclădi cultura căsătoriei. Am putea oare, noi creştinii, să facem altfel ?!?
Biblia ne învaţă că sfânta căsătorie este o parte importantă din legământul creaţiei lui Dumnezeu. Într-adevăr, uniunea dintre soţ şi soţie reflectă legătura dintre Hristos şi Biserica Sa. Şi, aşa cum Hristos, din dragostea Sa, s-a dat pe Sine pentru Biserică într-o jertfă desăvârşită, aşa şi noi, din dragoste, suntem gata să facem orice sacrificiu pentru a apăra această comoară de nepreţuit care este căsătoria.
LIBERTATEA RELIGIOASĂ
„Duhul Domnului este peste Mine, căci Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate.” (Isaia 61:1)
„Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!” (Matei 22:21)
De-a lungul veacurilor, lupta pentru libertatea religioasă a fost lungă şi grea, dar nu este o idee nouă şi nici un eveniment recent. Natura libertăţii religioase îşi are temelia în Însuşi caracterul lui Dumnezeu care este cel mai bine cunoscut prin viaţa şi lucrarea lui Iisus Hristos. Hotărâţi să-L urmeze pe Iisus cu credincioşie în viaţă şi în moarte, primii creştini au privit la modul în care a avut loc întruparea. A trimis Dumnezeu pe Hristos, după cum gândesc unii, ca pe un tiran care seamănă teroare şi teamă ?!? Nu, ci în blândeţe şi smerenie, pentru că constrângerea nu este atributul lui Dumnezeu. Astfel, dreptul la libertatea religioasă îşi are fundamentul în exemplul lui Hristos şi în însăşi demnitatea persoanei umane create după chipul lui Dumnezeu, respectiv, o demnitate, aşa cum a fost proclamată de înaintaşii noştri, inerentă fiecărei fiinţe umane şi care poate fi cunoscută de toţi pe calea raţiunii. Creştinii mărturisesc că numai Dumnezeu este Domnul conştiinţei. Imunitatea faţă de coerciţia religioasă este piatra de temelie a unei conştiinţe libere. Nimeni nu trebuie să fie obligat să îmbrăţişeze o anumită religie împotriva voinţei sale, nici cei credincioşi nu trebuie să fie opriţi de a I se închina lui Dumnezeu după cum le dictează conştiinţa şi nici să-şi exprime în mod deschis şi public convingerile religioase din adâncul inimii. Ceea ce este valabil pentru indivizi este adevărat şi pentru comunităţi religioase.
Este o ironie faptul că cei care astăzi afirmă dreptul la uciderea celor nenăscuţi, a vârstnicilor şi a celor handicapaţi şi, de asemenea, dreptul la practicarea unor comportamente sexuale imorale, dar şi dreptul de a avea relaţii bazate pe aceste practici recunoscute şi binecuvântate prin lege – aceste persoane care afirmă aceste „drepturi” sunt deseori în avangarda celor care sunt gata să calce în picioare libertatea altora de a-şi exprima atitudinea religioasă şi morală faţă de sfinţenia vieţii şi demnitatea căsătoriei ca uniune conjugală între un soţ şi o soţie.
Noi vedem aceasta, de exemplu, în efortul de a slăbi sau elimina clauzele de conştiinţă şi, ca urmare, de a constrânge instituţiile pro-viaţă (inclusiv spitalele şi clinicile afiliate religios) şi pe medici, chirurgi, asistenţi medicali şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii, care sunt pro-viaţă, să accepte avorturile şi, în unele cazuri, chiar să facă sau să participe la avorturi. Vedem aceasta în folosirea legilor anti-discriminare pentru forţarea instituţiilor religioase, firmelor şi prestatorilor de servicii de diferite feluri, să se conformeze unor activităţi pe care le consideră profund imorale sau să-şi înceteze activitatea.
De exemplu, după impunerea judecătorească a căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex în Massachusetts, Catholic Charities a ales ca mai bine să-şi închidă activitatea veche de un secol, de plasare a copiilor orfani în familii bune, decât să se supună unei decizii judecătoreşti de a încredinţa copiii unor perechi de homosexuali, ceea ce reprezenta o încălcare a învăţăturii morale catolice. În New Jersey, după adoptarea unor „uniuni civile” cvasi-maritale, unei instituţii metodiste i s-a anulat scutirea legală de impozite după ce a refuzat, pe motive de conştiinţă, să permită folosirea unei săli proprii pentru contractarea de uniuni homosexuale. În Canada şi în unele ţări europene, clerici creştini au fost persecutaţi pentru propovăduirea normelor biblice împotriva homosexualităţii. Noile legi americane împotriva incitării la ură creează condiţii pentru nişte practici asemănătoare şi aici.
În ultimele decenii, un număr tot mai mare de cazuri juridice au indicat o scădere a respectului faţă de valorile religioase în mass-media, în mediul academic şi la nivelul autorităţilor, ceea ce a generat restricţii privind exercitarea liberă a religiei. Considerăm aceasta a fi o evoluţie îngrijorătoare, nu doar pentru că ameninţă libertatea individuală garantată oricărei persoane, indiferent de religia sa, dar şi pentru că ameninţă binele comun şi cultura libertăţii pe care se bazează sistemul nostru republican de guvernământ. Restricţiile cu privire la libertatea de conştiinţă sau la capacitatea de a angaja oameni care împărtăşesc aceeaşi credinţă sau convingeri morale în instituţii religioase, de exemplu, subminează viabilitatea structurilor intermediare ale societăţii, apărătorul esenţial împotriva autorităţii agresive a statului, conducând astfel la un despotism subtil asupra căruia, în mod profetic, a avertizat Alexis de Tocqueville. Dezintegrarea societăţii civile este un preludiu la tiranie. În calitate de creştini, luăm în serios sfatul Bibliei de a respecta şi asculta de autorităţi. Credem în lege şi în domnia legii. Recunoaştem datoria de a ne supune legilor, fie că ne plac sau nu, exceptând cazul în care ele sunt vădit nedrepte sau le cer celor ce trebuie să le respecte să facă un lucru nedrept sau imoral. Scopul biblic al legii este să menţină ordinea şi să asigure dreptatea şi binele comun; însă, legile care sunt nedrepte mai ales cele care îi obligă pe cetăţeni să facă lucruri nedrepte – mai degrabă subminează şi în niciun caz nu slujesc binelui comun.
Privind înapoi la primele zile ale Bisericii, creştinii au refuzat să facă compromisuri cu proclamarea Evangheliei. În Faptele Apostolilor capitolul 4, Sfinţilor Apostoli Petru şi Ioan li s-a poruncit să-şi înceteze propovăduirea. Răspunsul lor a fost:
„Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei: Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit. ”
(F.Ap.4:18-20)
De-a lungul veacurilor, Creştinismul a învăţat nu doar că nesupunerea civilă este permisă, ci uneori şi necesară. Nu există o apărare mai elocventă a drepturilor şi îndatoririlor ce ţin de conştiinţa religioasă decât cea oferită de Martin Luther King Jr. în „Scrisoare din închisoarea Birmingham”. Scriind dintr-o perspectivă explicit creştină şi citând scriitori creştini ca Augustin sau Toma de Aquino, King arată că legile drepte înalţă şi înnobilează fiinţa umană, pentru că ele îşi au rădăcina în legea morală a cărei sursă primară este Însuşi Dumnezeu. Legile nedrepte duc la degradarea fiinţei umane. În măsura în care ele nu invocă nici o altă autoritate decât voinţa omului, ele nu au puterea de a obliga conştiinţa. Dorinţa lui King de a merge mai bine la închisoare decât să respecte legile nedrepte a fost exemplară şi inspiratoare.
Întrucât onorăm dreptatea şi binele comun, nu ne vom conforma cu niciun decret care ar impune instituţiilor noastre să participe la avorturi, la cercetări în care se distrug embrioni, la sinucidere asistată şi eutanasie sau la orice alte acţiuni împotriva vieţii; nu ne vom supune nici unei legi menite a ne forţa să binecuvântăm parteneriate sexuale imorale, să le tratăm ca pe căsătorii sau ca echivalent al acestora, sau să ne abţinem de a proclama adevărul, aşa cum îl cunoaştem, cu privire la moralitate şi imoralitate, căsătorie şi familie.
Vom da întru totul şi fără şovăire Cezarului ce este al Cezarului, dar în niciun caz nu vom da Cezarului ce este al lui Dumnezeu.
COMITETUL DE REDACTARE :
Robert George
Profesor de Jurisprudenţă, Princeton University
Timothy George
Profesor, Beeson Divinity School, Samford University
Chuck Colson
Fondator, Chuck Colson Center for Christian Worldview (Lansdowne, VA)
* * *
Traducere din limba engleză după textul original care poate fi vizualizat AICI alături de lista semnatarilor.
DACĂ EŞTI CREŞTIN ADEVĂRAT ŞI AI TEAMĂ DE DUMNEZEU, TE INVIT SĂ SEMNEZI AICI ŞI SĂ-ŢI EXPRIMI ACORDUL PENTRU DECLARAŢIA DE LA MANHATTAN !
FII BINECUVÂNTAT ! FII BINECUVÂNTATĂ !
HAI SĂ FACEM UN EXERCIŢIU DE IMAGINAŢIE : CE-AR FI SPUS SFÂNTUL APOSTOL PAVEL DACĂ AR FI FOST PRINTRE NOI, DACĂ AR FI AVUT O TELECOMANDĂ ŞI DACĂ AR FI VĂZUT PROGRAMELE TV DIN NOAPTEA DE REVELION 2009/2010 ?!?
Mulţi sunt cei care s-au arătat foarte indignaţi din pricina programului de foarte proastă calitate pe care cele mai importante televiziuni ale ţării l-au avut în noaptea de Revelion, însă şi mai mulţi au fost cei foarte fericiţi că au avut ocazia să pocnească din degete atunci când Salam, Minune, Vijelie şi alte calamităţi naturale le-au spus “La mulţi ani!”
Revelioanelor de altădată le-au luat locul Paranghelioanele în care Guţă a jucat rolul lui Julieta iar Adi Minune a jucat rolul lui Romeo. În aceste Paranghelioane, pentru numai 30 de arginţi, actori consacraţi ai scenei româneşti, s-au transformat în circari şi au acceptat să pocească limba română învăţată în mulţi ani de şcoală pentru a se integra cât mai bine în “peisaj”. La PRO TV s-a dat lupta pentru supremaţia în distracţie între State şi Flacăra, pirandele din Aniela şi “hăuriţii” de top ai “Micului Paris”, iar la Antena 1, Dan Negru răcnea ca din gură de şarpe când Monica Columbeanu dădea din şolduri pe muzica lui Vijelie.
Goana după audienţa din noaptea de Revelion a atins proporţii înfiorătoare. Televiziunile nu mai au scrupule, bun-simţ, tradiţii, artişti. În vremuri de criză, când lupta pentru supravieţuire este acerbă, totul se rezumă la a aduce piranda să-şi fluture fustele multicolore pe ritmurile celor mai vestiţi şi mai coloraţi manelişti din patria noastră, la a-i pune pe cei care s-ar vinde oricum pe oricât în situaţii dintre cele mai penibile şi la a investi mult prea mulţi bani în indivizi îmbrăcaţi în aur şi paiete care SUB NICIO FORMĂ NU REPREZINTĂ ROMÂNIA !
Pun pariu că un străin care a zăbovit în noaptea de Revelion timp de câteva minute pe vreunul dintre posturile TV româneşti, şi-a imaginat imediat că a nimerit de fapt pe undele unei televiziuni din Bangladesh sau Istanbul. Nimic din ceea ce s-a petrecut cu sau fără voia noastră la televizor în ultima noapte a anului 2009 nu a arătat/simţit/auzit româneşte. Artiştilor de altădată le-au luat locul splendori blonde, bine bronzate, acoperite în zonele esenţiale de minijupe şi sutiene paietate, care au luat cursuri la seral de dansuri din buric. Zgomot, mult zgomot, urlete, manelăreală ieftină, haine sclipicioase, ritmuri străine, versuri deocheate, artişti care şi-au ignorat statutul şi pentru un ban în plus s-au transformat în circari. Actori adevăraţi cărora li s-au dat roluri penibile şi, drept urmare, au fost nevoiţi să-şi pocească limba învăţată în mulţi ani de şcoală pentru a se integra aşa cum trebuie în peisaj. Asta am văzut la televizor în noaptea de Revelion. “Tradiţia” se păstrează de câţiva ani buni, însă, MAI RĂU CA ANUL ACESTA PARCĂ N-A FOST NICIODATĂ !
De ceva timp încoace, mogulii au identificat ingredientele minune în reţeta succesului televizionistic: intoxicare cu manele şi porţi larg deschise pentru limuzinele “hăurite” ale cântăcioşilor de gen. Care mai “minunaţi”, care mai “salamişti”, care mai mici (de înălţime), care mai mari (în circumferinţa bustului), mai blonzi sau mai bruneţi, toată floarea cea bine plătită a maneliştilor autohtoni a făcut show în noaptea de 31 decembrie 2009.
STATEVILIONUL ŞI FLACAVILIONUL, MAI TARI DECÂT PARANGHELIONUL
Pro TV-ul şi Antena 1 sau, cum zicea un invidios, Prrom TV şi Hantena 1 şi-au disputat trofeul audienţelor în ultima noapte a lui 2009 şi pentru asta au scos artileria grea, care a ţintit direct neuronii ghinioniştilor aflaţi în fata “temanelizorului”.
Pe postul TV al lui Sârbu a rulat “Revelionul fără număr” gândit sub forma unei dispute pentru supremaţie între State şi Flacăra, nevasta lui ambiţioasă, ambele personaje-cheie din telenovela deja celebră prin cercurile piranderiei din “Micul Paris”, “State de România”. Astfel, petrecerea Pro TV-ului dată în cinstea Anului Nou s-a împărţit în Statevilion şi Flacavilion şi, o noapte întreagă, peste trei milioane de români au fost martorii manelăriei din Pache Protopopescu, au râs la glumele lui Cabral şi Pavel Bartoş, au cântat şi au dansat pe ritmurile lui Adi Minune, Jean de la Craiova şi Vali Vijelie.
Postul TV al lui Voiculescu ne-a prezentat un spectacol grotesc cu Nicolae Guţă pe post de Julieta şi Adi Minune în rolul lui Romeo, un Dan Negru care a răcnit din toţi plămânii şi un cuplu care altădată făcea furori, format din matusalemicii Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru. Vijelie a fost şi la filmările Antenei 1, însă aici a întruchipat un zeu din Epoca de Piatră căruia i se închinau Monica Columbeanu, Maria Cârneci, Niculina Stoican pe post de Albă-ca-Zăpada sau Jean Paleru şi Marguerita Clejanilor. Pregătită ca la carte, Columbeanca a învăţat şi câteva manele de referinţă din cultura românească, iar mai apoi a dat din şolduri la Kanal D, în timp ce Salam îşi dădea licenţa în cântări live însoţite de bine cunoscutul ecou. Judecând după audienţele înregistrate, “Revelionul fără număr” a bătut “Paranghelionul”, deşi Divertişii în reluare la Antena 1 au cucerit mai mulţi telespectatori decât Divertişii strămutaţi cu normă întreagă la Pro TV.
Desigur, replica celui care se simte atacat ar fi: “Nu obligă nimeni pe nimeni să se uite! Există oricând o alternativă!”, însă poate atunci n-ar mai trebui să ne simţim jigniţi când englezii de la Top Gear ne cataloghează drept “un popor de ţigani”.
La urma urmei, străinii care vizitează România, nu se uită la Discovery sau la Cartoon Network pentru a afla câte ceva despre România, ci se uită pe principalele posturi TV româneşti, iar apoi nu fac altceva decât să ne pună oglinda în faţă.
HAI, LA MULŢI ANI, HAOLES BAOLES !
SURSA DE UNDE AM PRELUAT INTEGRAL ACEST ARTICOL SE AFLĂ AICI (GARDIANUL)
“Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.”
(Luca 2:10-11 Biblia Cornilescu)
“Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi ! Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.”
(Luca 2:10-11 Biblia Ortodoxă)
Nu ştiu dacă cineva îşi mai aduce aminte de acel film vechi cu Spencer Tracy… mi se pare că se numea “O LUME NEBUNĂ, NEBUNĂ, NEBUNĂ…” (“It’s a mad, mad, mad world”). Era vorba de o comedie dar dacă ne uităm puţin în jurul nostru, vom descoperi o adevărată tragicomedie. Dacă te opreşti doar o clipă din iureşul acestei vieţi şi dacă vei observa atent ce se întâmplă în această lume, s-ar putea ca mai întâi să te bufnească râsul, dar după un timp să te-apuce plânsul… Unii taie porci, alţii îi cumpără gata tăiaţi… Oameni care aleargă ca disperaţii de colo-colo, oameni care stau la nişte cozi interminabile în hipermarket-uri, oameni care caută să-şi umple casa cu cât mai multă cărnăraie de porc, cu cât mai mulţi caltaboşi şi cârnaţi, cu cât mai multe sarmale, cât mai multă piftie, cât mai mulţi cozonaci… Mâncare şi mai ales băutură cât mai multă… prea multă… peste măsură de multă… Diferenţa dintre Paşte şi Crăciun este una singură: românii noştri buni creştini se reprofilează… trec de la miel la porc şi de la ouă la cozonaci… Aaaaa… am uitat… mai e încă ceva… cum de-oi fi uitat să menţionez un lucru atât de “important” ?!? Aţi ghicit… este vorba de “Moş Crăciun”… un alt surogat de care nu ne putem dispensa, nu-i aşa ?!? Păi… fără Moş Crăciun am mai putea sărbători Crăciunul ??? Sărbătoarea n-ar mai avea nici un farmec, nu-i aşa ?!? CE NE-AM FACE FĂRĂ MOŞ CRĂCIUN ?!? AM PUTEA FI FERICIŢI DACĂ N-AR FI MOŞ CRĂCIUN ?!? AM MAI AVEA PE CINE SĂ SĂRBĂTORIM ?!?
Vă rog să vă gândiţi : CE RĂSPUNS AVEŢI PENTRU ÎNTREBAREA DE MAI SUS ?!? Omule, creştinule, te mai întreb o dată : dacă Moş Crăciun ar fi scos din ecuaţie, AI MAI AVEA PE CINE SĂ SĂRBĂTOREŞTI ?!?
CE AR MAI ÎNSEMNA CRĂCIUNUL PENTRU TINE ?!?
Eu cred că lumea se împarte în două. Unii pentru care Crăciunul înseamnă cârnaţi, caltaboşi, sarmale, cozonaci, cadouri, distracţii, alcool din belşug şi evident… Moş Crăciun, nu mai vorbesc de “crăciuniţe”… o invenţie care a prins foarte bine chiar şi la poporul român care se bate cu pumnul în piept că-i creştin de 2000 de ani !!!
Alţii pentru care Crăciunul nu are nimic în comun cu păgânismul şi idolatria acestei lumi pseudocreştine, respectiv cei care se bucură cu adevărat de Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ! Da… poate nu vă vine să credeţi… mai există şi rarităţi din acestea în zilele noastre… Oameni cu teamă sfântă de Dumnezeu… oameni care nu sărbătoresc Naşterea Domnului în chefuri şi beţii, nici în discoteci sau în alte locuri manelistice de desfrâu… Oameni care doresc să se păstreze CURAŢI înaintea lui Dumnezeu… Oameni care se simt bine, se bucură, râd şi îşi trăiesc din plin viaţa în prezenţa lui Dumnezeu. Oameni care au înţeles că Hristos nu este doar un prunc care s-a născut într-o iesle… Oameni care au înţeles că Hristos este Dumnezeu întrupat, Soarele Neprihănirii, Lumina Lumii, Împăratul Împăraţilor şi Domn al Domnilor. Pentru că Domnul Iisus Hristos nu a rămas doar un bebeluş, ci a demonstrat cu toată puterea prin semne şi minuni că este DUMNEZEU FIUL adică o Persoană din Sfânta Treime, de aceeaşi Fiinţă şi de aceeaşi Esenţă cu Dumnezeu Tatăl Ceresc.
CE REPREZINTĂ DOMNUL HRISTOS PENTRU TINE, OMULE ?!?
A fost un om bun şi cumsecade ?!? A fost un întemeietor de religie ?!? A fost un învăţător, un cărturar, un intelectual, un filozof ?!?
A fost un personaj istoric ?!? NU CUMVA A FOST MULT MAI MULT DECÂT ATÂT ???
OARE CREZI TU ÎN DIVINITATEA DOMNULUI IISUS HRISTOS ?!?
Dacă te vei baza numai pe logica omenească şi numai pe raţiune… atunci Domnul Iisus Hristos nu va însemna mare lucru pentru tine…
Vei continua să-I închizi uşa inimii tale ! Dar dacă vei primi cu credinţă şi cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, atunci vei înţelege că PRIN HRISTOS NI S-A DESCHIS CALEA CĂTRE DUMNEZEU !
Domnul Iisus Hristos este SINGURUL MIJLOCITOR între om şi Dumnezeu şi NUMAI PRIN HRISTOS PUTEM FI MÂNTUIŢI nu prin faptele noastre, nu prin banii noştri şi nici prin puterea noastră ! Unii spun “Extra Ecclesiam nulla salus”, adică: “În afara Bisericii nu există mântuire” dar în esenţă, mesajul Sfintei Evanghelii este acesta: “EXTRA CHRISTUS NULLA SALUS” adică “ÎN AFARA LUI HRISTOS NU EXISTĂ MÂNTUIRE !!!”
MÂNTUIREA NU VINE PRINTR-O ANUMITĂ BISERICĂ, PRINTR-O ANUMITĂ CONGREGAŢIE SAU PRINTR-O ANUMITĂ ORGANIZAŢIE ! MÂNTUIREA VINE NUMAI PRIN HRISTOS !
Nu trebuie să rămâi doar cu imaginea unui prunc născut într-o iesle pentru că nu în aceasta constă valoarea şi semnificaţia Naşterii Domnului ! Primeşte-L chiar acum pe Hristos ca DOMN şi MÂNTUITOR al sufletului tău ! PROFITĂ CĂ EŞTI ÎN VIAŢĂ ŞI ÎNTOARCE-TE CU ADEVĂRAT LA DUMNEZEU ! Acceptă Darul nespus de mare şi scump pe care ţi-l face Dumnezeu ! Mântuirea nu poate fi obţinută prin ceea ce faci tu. Mântuirea se poate obţine PRIN CREDINŢA SINCERĂ ÎN CEEA CE A FĂCUT DUMNEZEU LA CRUCE PENTRU TINE PRIN JERTFA DOMNULUI IISUS HRISTOS ! Vestea bună nu constă doar în faptul că Pruncul Iisus S-a născut într-o iesle ! Vestea bună constă în faptul că Hristos a fost trimis pe acest pământ pentru ca tu să fii salvat dacă-L primeşti în inima ta chiar acum ! Aceasta este adevărata valoare şi semnificaţie a Naşterii Domnului !
Fie ca Domnul Iisus Hristos să se nască cu adevărat în inima şi în viaţa ta chiar în acest moment pentru că viaţa este foarte scurtă pe acest pământ ! Nu lăsa să treacă şi acest Crăciun pe lângă tine… fără să te întorci la Dumnezeu… fără să-ţi schimbi felul tău deşert de vieţuire de până acum… fără să-ţi pese de Cuvântul Sfânt !
Pregăteşte-te pentru veşnicie, omule, până nu e prea târziu !
CRĂCIUN FERICIT, ŢIE ŞI CELOR DRAGI AI TĂI !
NAŞTEREA LUI HRISTOS SĂ ÎŢI FIE DE FOLOS !
“Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui !”
(Luca 2:14 Biblia Cornilescu)
“Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire !”
(Luca 2:14 Biblia Ortodoxă)
PRIVEŞTE ACEST VIDEOCLIP ŞI VEI VEDEA CE A FĂCUT DUMNEZEU PENTRU MINE ŞI PENTRU TINE
DACĂ DOREŞTI SĂ ÎŢI EXPRIMI VREUN GÂND DESPRE ACESTE PREDICI DERULEAZĂ ACEASTĂ PAGINĂ WEB (CU AJUTORUL ROTIŢEI SCROLL DIN MOUSE) ŞI ÎN PARTEA DE JOS VEI GĂSI RUBRICA LEAVE A REPLY
AICI PUTEŢI CITI TOT CE AM SCRIS ŞI PUBLICAT ÎN SERIA “UTILE PENTRU SUFLETUL TĂU”
CLICK AICI PENTRU A SEMNA ÎN CARTEA MEA DE OASPEŢI PE NETLOG !
CLICK AICI PENTRU ACCES ÎN CARTEA MEA DE OASPEŢI WORDPRESS !
VIZIONAŢI AICI UN FILM EXCELENT : “DRAGOSTEA VINE ÎNCET” !
VĂ INVIT SĂ URMĂRIŢI CU ATENŢIE UN FILM DOCUMENTAR EXCELENT NUMIT “UN LUTHER AL ROMÂNIEI” !!!
CLICK AICI CA SĂ DOWNLOADAŢI ÎN ÎNTREGIME,
FILMUL “UN LUTHER AL ROMÂNIEI”
ASCULTĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU – PREDICI PENTRU SUFLETUL TĂU
SE RECOMANDĂ CA DUPĂ CE ASCULTAŢI O PREDICĂ, SĂ APĂSAŢI TASTA F5 ŞI ABIA DUPĂ ACEEA SĂ PORNIŢI ALTĂ PREDICĂ !
APARENŢĂ ŞI SUBSTANŢĂ
PASTOR ELISEI RUSU
VERSIUNEA LOW QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MICĂ DE INTERNET
VERSIUNEA HIGH QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MARE DE INTERNET ATENŢIE ! ACEASTĂ VERSIUNE SE ÎNCARCĂ ÎN CIRCA 2 MINUTE !!!
MÂNTUIREA SE POATE PIERDE DACĂ NU RĂMÂNEM ÎN HARUL LUI DUMNEZEU !
PASTOR DAVID CIUCUR
VERSIUNEA LOW QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MICĂ DE INTERNET
VERSIUNEA HIGH QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MARE DE INTERNET ATENŢIE ! ACEASTĂ VERSIUNE SE ÎNCARCĂ ÎN CIRCA 2 MINUTE !!!
A PATRA DIMENSIUNE
PASTOR DAVID CIUCUR
VERSIUNEA LOW QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MICĂ DE INTERNET
VERSIUNEA HIGH QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MARE DE INTERNET ATENŢIE ! ACEASTĂ VERSIUNE SE ÎNCARCĂ ÎN CIRCA 2 MINUTE !!!
ÎNVĂŢĂTURA SĂNĂTOASĂ
PRESBITER VALENTIN GIUROIU
VERSIUNEA LOW QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MICĂ DE INTERNET VERSIUNEA HIGH QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MARE DE INTERNET ATENŢIE ! ACEASTĂ VERSIUNE SE ÎNCARCĂ ÎN CIRCA 2 MINUTE !!!
VREMURI DE NEŞTIINŢĂ
PRESBITER VALENTIN GIUROIU
VERSIUNEA LOW QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MICĂ DE INTERNET
VERSIUNEA HIGH QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MARE DE INTERNET ATENŢIE ! ACEASTĂ VERSIUNE SE ÎNCARCĂ ÎN CIRCA 2 MINUTE !!!
RELIGIE ŞI RELAŢIE
PASTOR ELISEI RUSU
VERSIUNEA LOW QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MICĂ DE INTERNET
VERSIUNEA HIGH QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MARE DE INTERNET ATENŢIE ! ACEASTĂ VERSIUNE SE ÎNCARCĂ ÎN CIRCA 2 MINUTE !!!
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT (I)
PASTOR ELISEI RUSU
VERSIUNEA LOW QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MICĂ DE INTERNET
VERSIUNEA HIGH QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MARE DE INTERNET ATENŢIE ! ACEASTĂ VERSIUNE SE ÎNCARCĂ ÎN CIRCA 2 MINUTE !!!
LUCRAREA DUHULUI SFÂNT (II)
PASTOR ELISEI RUSU
VERSIUNEA LOW QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MICĂ DE INTERNET
VERSIUNEA HIGH QUALITY PTR. CEI CU VITEZĂ MARE DE INTERNET ATENŢIE ! ACEASTĂ VERSIUNE SE ÎNCARCĂ ÎN CIRCA 2 MINUTE !!!
“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa ! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6)
