TOMISTHECAT.WORDPRESS.COM S-A MUTAT PE TOMISTHECAT.RO
TOMISTHECAT.WORDPRESS.COM S-A MUTAT PE TOMISTHECAT.RO

CREDINŢA ADEVĂRATĂ – IOSIF ŢON (II) ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE ŞI VITALE

„Vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. ”
Noul Testament, Epistola lui Iuda, versetul 3

PROFESOR DOCTOR IOSIF ŢON - UN MARE SLUJITOR AL LUI DUMNEZEU

Poate că mulţi dintre voi aţi auzit despre unul dintre cei mai mari teologi români numit IOSIF ŢON. Un ardelean adevărat care s-a născut în ziua de 30 septembrie 1934 şi care a dovedit de-a lungul vieţii că este un bun slujitor al lui Dumnezeu.

Am fost foarte fericit să-l întâlnesc de două ori pe domnul profesor doctor Iosif Ţon (o dată într-o Biserică Evanghelică şi o dată într-o Biserică Baptistă).
A fost o onoare deosebită să pot să ascult o excelentă prelegere a domniei sale, prelegere intitulată CURS DE VIAŢĂ SPIRITUALĂ. M-am bucurat enorm să dau mâna cu domnia sa şi să pot să-i mulţumesc pentru predicile sale minunate pe care le-am ascultat ani de zile la Radio Europa Liberă în timpul dictaturii comuniste. Nu pot să uit că deşi eram doar un adolescent, în fiecare duminică abia aşteptam ora 14 ca să deschid radioul, să-mi reglez aparatul pe unde scurte (banda de 25 sau 31 de metri SW) şi să ascult la Europa Liberă predicile pastorului Ţon pe care îl iubesc şi îl respect foarte mult. Sunt sigur că foarte mulţi români se roagă pentru dânsul ca bunul Dumnezeu să-l ţină sănătos şi să slujească mai departe Evanghelia, aşa cum a făcut toată viaţa sa cu multă dedicare şi dragoste pentru Cuvântul Sfânt.

În ciuda vârstei dumnealui, domnul profesor doctor Iosif Ţon are o putere extraordinară de a predica mesajul simplu şi curat al Sfintei Evanghelii.
Dacă-l asculţi trei ore, vorbind fără întrerupere, nici nu-ţi dai seama cum a trecut timpul pentru că dânsul prezintă Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod de-a dreptul fascinant, demonstrând un dar deosebit şi o călăuzire a Sfântului Duh. Pe domnul profesor doctor Iosif Ţon, l-aş asculta la nesfârşit fără să mă plictisesc niciodată. Aşa l-am cunoscut încă din anii adolescenţei şi aşa a rămas şi acum. Nu s-a schimbat cu nimic şi a rămas acelaşi vajnic luptător întru apărarea şi proclamarea Sfintei Evanghelii a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acelaşi luptător, aşa cum a fost atunci când s-a opus politicii comuniste de represiune a cultelor protestante din România, fiind arestat de mai multe ori de Securitate.

După Revoluţia Română din 1989, domnul profesor doctor Iosif Ţon a pus bazele şi a asigurat funcţionarea la cote înalte a celui mai reputat Institut Biblic Est-European, respectiv Institutul Biblic din Oradea (care astăzi se numeşte UNIVERSITATEA CREŞTINĂ EMANUEL). De asemenea, domnia sa a avut un aport deosebit la înfiinţarea postului de radio Vocea Evangheliei şi a Editurii Cartea Creştină din Oradea. A fost iniţiatorul Alianţei Evanghelice din România (alcătuită din Biserici neoprotestante printre care şi Biserica Evanghelică şi Biserica Baptistă).

Domnul profesor doctor Iosif Ţon a fost unul dintre pastorii Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, cea mai mare biserică baptistă din România (alături de pastorii Paul Negruţ şi Nicolae Gheorghiţă) şi a contribuit la construirea noii clădirii a Bisericii Baptiste Emanuel.
Doresc ca bunul Dumnezeu să-l binecuvânteze în continuare cu multă sănătate şi putere de a sluji mai departe pentru ca tot mai mulţi oameni să primească cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu în inimile lor !

Vă mulţumesc mult, domnule profesor doctor Iosif Ţon pentru tot ce aţi făcut pentru proclamarea Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu ! Vă mulţumesc din toată inima pentru cartea dvs intitulată CREDINŢA ADEVĂRATĂ o carte pe care trebuie să o citească TOŢI ROMÂNII pentru că poporul român piere din lipsă de cunoştinţă a Cuvântului lui Dumnezeu.

Fiţi binecuvântat, domnule profesor doctor Iosif Ţon !

CREDINŢA ADEVĂRATĂ
de Iosif Ţon (1988)

ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE ŞI VITALE

„Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?”

se întreba Mihail Eminescu agonizând în căutarea expresiei potrivite. Prin aceasta, el ne lăsa să înţelegem că adevărul îi era cunoscut şi că dificultatea lui stătea numai în găsirea formei adevărate de comunicare. Chiar dacă ar părea prezumţios să-l contrazicem pe marele nostru poet naţional, trebuie să spunem că pentru omul modern ceea ce este greu de găsit nu este cuvântul ce exprimă adevărul, ci adevărul însuşi. Adevărul despre noi înşine, despre sensul şi rostul vieţii, despre natura lumii în care trăim, despre Cosmos, despre destin sau despre lipsa unui destin. Cu alte cuvinte, cine sunt eu? Cum am ajuns să fiu ceea ce sunt? De ce exist? Unde merg de aici? Cine a făcut această lume şi cu ce scop? Sunt oare eu şi tot Universul doar un produs al întâmplării oarbe, sau ne-a conceput şi ne-a creat Cineva? Şi dacă există acel Cineva, de ce se ascunde căutării mele? Şi cum pot eu să ştiu ce scop are cu mine şi cum pot să intru în legătură cu El?

Răspunsul corect la aceste întrebări este adevărul pe care îl caută omul, fiecare om. Adevărul despre noi înşine, despre lumea în care trăim şi despre direcţia destinului nostru.

De răspunsul la aceste întrebări fundamentale cu privire la existenţă depinde modul de viaţă pe care o vom trăi. Noi ne vom fixa obiectivele sau idealurile sau ţelurile în lumina a ceea ce considerăm a fi adevărul despre lume şi viaţă. În această lumină (sau întuneric!) vom decide dacă viaţa noastră va fi o goană după plăceri imediate, câştigate cu orice preţ, sau va fi o aspiraţie după idealuri înalte şi eterne. Chiar dacă noi nu ne dăm seama, ceea ce am acceptat că este adevărul despre lume şi viaţă ne determină toate acţiunile şi de asemenea tot caracterul.

În căutarea noastră după adevărul acesta atât de vital şi de determinant, este natural să ne adresăm diferitelor şcoli de gândire, să ne adresăm marilor gânditori, literaţi, poeţi, să ne adresăm diferitelor religii, să ne adresăm oricui ar putea să ne dea o cheie pentru dezlegarea misterului existenţei.

Şi aici începe nedumerirea noastră. Răspunsurile la întrebările noastre sunt atât de diferite şi atât de contradictorii încât ne aruncă în disperare. Cine are oare dreptate? Toţi cei ce vorbesc pe aceste teme, de la filozofi, la politicieni, la preoţi sau la alţi predicatori, sunt atât de siguri de ei înşişi, sunt atât de autoritari, atât de persuasivi încât, pentru moment, fiecare dintre ei ni se pare a spune adevărul şi, când îi ascultăm, suntem gata să le dăm crezare, să-i urmăm şi să ne clădim viaţa pe ceea ce ne spun ei. Apoi, când între noi şi ei se interpune o distanţă sau când ceea ce ne-au spus îşi pierde farmecul noutăţii, sau când ascultăm pe altcineva cu o altă învăţătură, ceea ce am crezut o vreme ni se pare amăgire, ne pierdem credinţa şi începem din nou căutarea.

Ca să complice şi mai mult lucrurile, pe lângă factorul raţional intră în joc şi factorul emotiv sau pasional. Adică, dorinţele noastre fizice, de confort, de lux, de sex, sau cele de rang, de prestigiu, de acceptare socială sunt de obicei atât de puternice încât satisfacerea lor ne face să uităm de principii, de argumente, de logică, de credinţă. Şi chiar dacă raţiunea ne spune că deasupra satisfacţiilor imediate există idealuri şi ţeluri eterne, pe acestea le ignorăm sau le negăm când este vorba să alegem între ele şi satisfacerea dorinţelor fizice. Cu alte cuvinte, impulsurile noastre animalice sunt mai puternice decât conceptele noastre raţionale sau religioase. Adeseori, noi respingem orice concepte metafizice sau religioase nu pentru că ne-ar cere-o logica, ci fiindcă aceste concepte stau în calea satisfacerii imediate a imperioaselor dorinţe sexuale, sau de prestigiu, sau de orgoliu, sau de ambiţii, de ură sau de răzbunare. Noi deci nu suntem numai fiinţe raţionale, ci şi pasionale, şi pasiunile de cele mai multe ori ne obscurează raţiunea. Şi datorită acestui fapt, adeseori noi acceptăm o concepţie despre lume şi viaţă nu pentru că ea este raţională şi credibilă, ci FIINDCĂ NE CONVINE, deoarece ea este în acord cu pasiunile noastre. Sunt mulţi aceia care cred interpretarea seculară, desacralizată, ateistă a lumii, nu fiindcă le-o impune logica, ci fiindcă le-o impun simţurile. Ei nu cred fiindcă e raţional, ci cred fiindcă le convine.

Pentru românii care au avut posibilitatea să iasă din România şi să călătorească în alte ţări, situaţia este şi mai complicată. Pe de o parte, în ţară au fost prizonierii unei singure ideologii, negativistă şi reducţionistă, de care abia au aşteptat să scape. Pe de altă parte, în ţările apusene în care au ajuns, este o atât de mare varietate de opinii şi, mai ales, un atât de mare libertinaj şi o atât de mare goană după plăceri şi după satisfacţii imediate, încât o alegere clară şi o fixare într-o anumită direcţie bine precizată pare nu numai imposibilă, ci chiar indezirabilă. Omului i se pare că e mai bine să guste din toate, să le încerce pe toate. O fixare într-una dintre posibilităţi i se pare a fi o renunţare la libertate.

Situaţia mai este complicată încă de doi factori. Unul e acela că viaţa trebuie luată iarăşi de la capăt. Pentru a-şi face o „situaţie”, omul trebuie să lucreze din greu, şi aceasta îi reduce timpul pentru gândire, pentru cercetare şi pentru viaţă spirituală. Al doilea factor este lipsa de acceptare din partea societăţii în care a ajuns. Ţările apusene dezvoltă tot mai puternic antipatia faţă de mulţii (prea mulţii) străini care le vin în ţară. Puţini sunt românii care îşi vor găsi un mediu în care să fie realmente acceptaţi.

Cei mai mulţi îşi vor forma un mic ghetou al lor înşişi, străini în ţară străină. Ce să iei atunci şi ce să înveţi de la o societate care te respinge? Sunt foarte mulţi românii care dezvoltă o atitudine atât de critică faţă de ţara în care au ajuns, încât nu mai pot vedea nimic bun în naţiunea aceea. Ei rămân doar cu melancolica tânjire după tradiţiile româneşti lăsate în urmă, pe care acum ar vrea să le păstreze, dar neştiind exact de ce ar trebui ele păstrate.

Pe de altă parte, în Statele Unite, presiunea societăţii îl împinge pe român să uite ţara din care a plecat şi să se americanizeze. Geniul acestei ţări stă tocmai în capacitatea ei de a topi toate populaţiile ce intră în ea şi de a le forma într-o nouă naţiune, cea americană. Fenomenul este aşa de puternic, încât în decurs de o generaţie, copiii emigranţilor ruşi, germani, maghiari sau români sau de orice altă naţionalitate uită limba părinţilor şi sunt complet americanizaţi.

Aşadar, în anumite ţări suntem confruntaţi cu fenomenul de respingere, în altele, cu fenomenul de topire, de deznaţionalizare. Este natural atunci să începem să ne punem nişte întrebări capitale.

Cât să luăm de la alţii? Ce să luăm de la alţii? De ce să luăm aceste lucruri şi nu altele? Cât să păstrăm din propriile noastre tradiţii şi crezuri şi de ce să le păstrăm pe acestea şi nu pe altele? Iată întrebări pe care românii ajunşi în Apus trebuie să şi le pună. Iar mâine, când România va ieşi din noaptea actualei dictaturi despotice şi va reintra în circuitul de idei european şi mondial, acestea vor fi întrebări pe care vor trebui să şi le pună toţi românii.

Iată aşadar o mulţime de întrebări fundamentale şi vitale şi o mulţime de probleme şi de complicaţii. Care este răspunsul cel adevărat? Care este soluţia cea bună? Există oare posibilitatea de a găsi adevărul şi de a afla soluţia salvatoare?

Dacă n-am crede că există un adevăr şi o soluţie, nu ne-am fi apucat să scriem această carte. Noi nu împărtăşim părerea acelora care spun că este suficient să-i pui omului întrebările şi să-i defineşti problemele, căci atunci el va găsi singur răspunsul şi soluţia. Noi nu credem că omul trebuie să descopere el însuşi răspunsul, ci credem că adevărul îi este dat. De cine şi cum îi este dat şi care este acel adevăr, acestea fac substanţa unor capitole ulterioare din această carte.

Pentru a ajunge însă acolo, este nevoie încă de elaborare asupra problematicii. Este nevoie să arătăm, chiar şi în linii extrem de generalizatoare, cum a ajuns omenirea la diversitatea ei actuală şi să definim cât de cât CRIZA DE SPIRITUALITATE în care se află lumea noastră. De asemenea, este necesar să definim câteva dintre răspunsurile şi soluţiile care i se oferă omului astăzi. Abia astfel vom fi pregătiţi să înţelegem şi să acceptăm adevărul care ni se oferă.

REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOMIS THE CAT :

Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, ortodoxia, catolicismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament !

Blogul lui Tomis the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului !

Anunțuri

2 răspunsuri to “CREDINŢA ADEVĂRATĂ – IOSIF ŢON (II) ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE ŞI VITALE”

  1. Cartea este excelentă, am citit-o în 2003, a fost cadou de la Fratele Marcel GHIŢĂ, şi pot să spun că ea a contribuit cel mai mult la luminarea minţii mele, îndreptarea mea spre pocăinţă şi metanoia atunci în 2003.

    Cum spuneam, cartea este extraordinară, totul este argumentat şi spus pe un ton civilizat, moderat, nimic nu este impus şi exagerat ideologic (teologic).

    Cât despre autor, i-am urmărit mai multe cursuri şi conferinţe, i-am citit mai multe cărţi şi apreciez că este cea mai luminoasă şi valoroasă personalitate intelectuală şi culturală românească în viaţă, în ţară şi în străinătate!

    Binecuvântat fie Fratele Iosif ŢON!

    • @ PENTRU DOMNUL MARIAN COVLEA :

      BINE AŢI VENIT pe blogul meu unde sunteţi întotdeauna binevenit ! Sunt perfect de acord cu dvs că această carte intitulată CREDINŢA ADEVĂRATĂ nu are voie să lipsească din biblioteca şi mai ales din inimile românilor pentru că domnul pastor (profesor universitar) IOSIF ŢON are un dar deosebit de a prezenta Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ! Maniera în care domnia sa a scris această carte minunată, se explică prin dorinţa puternică a autorului de a reflecta litera şi spiritul Sfintei Evanghelii.

      Cartea CREDINŢA ADEVĂRATĂ abordează teme esenţiale şi fundamentale, răspunzând la întrebările pe care ar trebui să şi le pună fiecare român care spune că este creştin, indiferent că este ortodox, catolic sau adept al oricărei alte doctrine teologice.

      Nu numai pe dvs v-a ajutat ENORM această carte în procesul întoarcerii reale la Dumnezeu şi a schimbării mentalităţii, ci şi eu am avut foarte mult de câştigat când am citit-o pentru prima dată în 1990 mai ales că Îl primisem pe Domnul Iisus Hristos destul de recent (m-am întors la Dumnezeu în mai 1989 deci înainte de Revoluţie când această carte era complet interzisă în România, fiind privită ca un potenţial pericol de către autorităţile comuniste ateiste).

      Din nefericire, editurile şi librăriile româneşti nu promovează această carte minunată, pentru că sunt mult mai preocupate să vândă tot felul de nimicuri literare cum ar fi cărţi despre ghicitorie, vrăjitorie şi zodiace, literatură science-fiction cu poveşti despre OZN-uri şi extratereştri, reviste tabloide şi de scandal despre viaţa personală a diverselor personalităţi publice, literatură erotică sau chiar pornografică (toate materialele enumerate se vând foarte bine, având o mare căutare la poporul român aşa zis „creştin de 2000 de ani”) şi alte lucruri lipsite de orice valoare, nimicuri care ţin mai departe poporul român în întuneric spiritual şi păcat.

      Dacă veţi avea curiozitatea să căutaţi această minunată carte în comerţ, veţi avea surpriza neplăcută SĂ NU O GĂSIŢI NICĂIERI !!! aspect care pe mine mă întristează foarte mult şi care m-a determinat să iau decizia publicării acestei cărţi pe blogul meu pentru ca ORICE ROMÂN SĂ O CITEASCĂ şi să capete astfel o viziune corectă, biblică, asupra a ceea ce înseamnă a avea CREDINŢA ADEVĂRATĂ, adică acea credinţă dată sfinţilor odată pentru totdeauna ! Vă rog să recomandaţi tuturor prietenilor lectura on-line a acestei cărţi minunate aici pe blogul meu şi vă mulţumesc !

      Domnul să vă binecuvânteze şi să vă păstreze în harul Său !
      Vă mai aştept cu drag !

      P.S. Vă mai recomand să citiţi on-line o carte excelentă intitulată CREŞTINISM PUR ŞI SIMPLU, o lucrare deosebită a marelui apologet C.S. LEWIS, regretatul profesor universitar de la Oxford, unul dintre cei mai străluciţi intelectuali ai secolului XX :

      https://tomisthecat.wordpress.com/crestinism-pur-si-simplu-c-s-lewis/


Trimite un comentariu dar pentru a fi aprobat, nu uita să respecţi Regulamentul acestui blog !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: