TOMISTHECAT.WORDPRESS.COM S-A MUTAT PE TOMISTHECAT.RO
TOMISTHECAT.WORDPRESS.COM S-A MUTAT PE TOMISTHECAT.RO

AM IUBIT O FATĂ – WALTER TROBISCH

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa ! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6)

AICI PUTEŢI CITI TOT CE AM SCRIS ŞI PUBLICAT ÎN SERIA „UTILE PENTRU SUFLETUL TĂU”

CLICK AICI PENTRU A SEMNA ÎN CARTEA MEA DE OASPEŢI PE NETLOG !

VIZIONAŢI AICI UN FILM EXCELENT : „DRAGOSTEA VINE ÎNCET” !

DOWNLOADAŢI AICI UN FILM EXCELENT : „UN LUTHER AL ROMÂNIEI” !

PREDICI PE CARE MERITĂ SĂ LE ASCULŢI ! PRIMEŞTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU !

CITEŞTE O CARTE FOARTE FRUMOASĂ ŞI FOLOSITOARE, MAI ALES DACĂ EŞTI ADOLESCENT SAU TÂNĂR !

http://www.totalschimbat.ro/2012/01/20/drumul-s%D3%91rutului-si-p%D3%91catul-curviei/

CLICK AICI PENTRU A VEDEA UNDE POŢI COMANDA ON-LINE ACEASTĂ CARTE SUPERBĂ

AM IUBIT O FATĂ - CITEŞTE O CARTE FOARTE FOLOSITOARE PENTRU ADOLESCENŢI ŞI TINERI

PREFAŢĂ

Autorul acestei cărţi, Walter Trobisch, a fost pastor lutheran german, născut în 1923 la Leipzig.
Domnia sa şi-a desăvârşit studiile teologice la universităţile din Viena, Leipzig, Heidelberg, apoi la Rock Island (SUA) şi Paris (Franţa). Soţia sa, Ingrid, americancă de origine suedeză, provine dintr-o familie cu zece copii dintre care unii s-au dedicat lucrării misionare în Bolivia, Tanzania, Coreea şi Pakistan.
Din 1953, soţii Trobisch au lucrat ca misionari, apoi profesori de liceu în Camerun, o fostă colonie franceză.
În Africa, soţii Trobisch s-au ocupat în mod special de problemele tineretului şi ale căsătoriei. În continuare, veţi putea citi O SUPERBĂ POVESTE DE DRAGOSTE care evidenţiază atât lupta de secole a sufletului omenesc pentru puritate, precum şi revelaţia lui Dumnezeu într-o lume întunecată din punct de vedere spiritual, o lume bântuită de egoism, nedreptate şi asuprire. Sarcina tuturor creştinilor este de a aduce mărturie idealului iubirii dintre un bărbat şi o femeie, fără a se neglija problema sexualităţii, o problemă centrală în zilele noastre, mai ales în viaţa adolescenţilor şi tinerilor.
Povestea de iubire a celor doi tineri, Francisc şi Cecilia, precum şi frământările lor sufleteşti pot fi întâlnite nu numai în Africa, eroii acestei drame, putându-se regăsi în orice loc de pe globul pământesc.
Această carte a făcut înconjurul lumii, fiind tradusă în peste 70 de limbi !
Ea poate fi citită atât în China, cât şi printre eschimoşi ! A fost editată în ebraică şi arabă, în scrierea Braille pentru nevăzători şi în limba esperanto.
După publicarea acestei cărţi, soţii Trobisch au fost confruntaţi cu o avalanşă de scrisori prin care cititorii cereau consiliere pentru problemele lor familiale. Din acel moment, soţii Trobisch au început o nouă misiune, fiind invitaţi în toată lumea să ţină seminarii pe tema vieţii de familie. Conţinutul acestor seminarii a fost publicat prin cărţile BUCURIA DE A FI FEMEIE scrisă de INGRID TROBISCH şi M-AM CĂSĂTORIT CU TINE scrisă de WALTER TROBISCH.

Ingrid si Walter Trobisch

AM IUBIT O FATĂ
de WALTER TROBISCH

CÂTEVA CUVINTE DESPRE CUM AM SCRIS ACEASTĂ CARTE

În fond, această carte se datorează „unei întâmplări”. În anii 1957-1963, când am predat la o şcoală superioară din Camerun, elevii mei africani mi-au pus fără încetare aceleaşi întrebări. Soţia mea s-a gândit că ar fi util să aibă un text care să poată servi ca punct de plecare în discuţii. Ori, în corespondenţa mea cu Francisc apăreau majoritatea întrebărilor puse tot mereu de către cei tineri, şi încercasem încă de-atunci să răspund cum puteam în limba franceză. De aceea, această corespondenţă mi-a furnizat materialul primei părţi a acestei cărţi. Prima mea intenţie a fost să multiplic prin copiere această corespondenţă şi s-o ofer acelora cu care puteam să discut după lectură. Simpla „întâmplare” a făcut ca un prieten să-mi dea în dar hârtia de care aveam nevoie, aşa că tipărirea nu mă costa mai scump decât multiplicarea prin copiere. Ediţia franceză originală a fost deci o ediţie „privată”. Nu mă gândeam deloc atunci ca s-o ofer unei edituri ! Aşa se explică faptul că, mai ales la început, utilizez fără să aleg prea multe formule împrumutate de la cateheză ! Aş vrea deci să nu mi se atribuie intenţia de a redacta un fel de „regulament”; mai ales, să nu se vadă în această scriere un fel de manual de consultaţii prenupţiale… Scriind, nici corespondenţii mei, nici eu însumi nu ne-am gândit la publicarea acestei corespondenţe, astfel ca tot ceea ce afirmăm noi să aibă pretenţia de a fi valabil pentru toţi. Numai cu mare ezitare ne-am decis să facem acest pas, fără să ne gândim că o corespondenţă atât de intimă va putea ajunge să fie tradusă în atâtea limbi ! Francisc şi Cecilia (Francois şi Cecile) au socotit că ceea ce i-a ajutat pe ei ar putea să-i ajute şi pe alţii !

Aceasta este urarea pe care o formulez, reeditând prezentul text, care redă o istorie reală, întocmită din umbre şi lumini, în care noi toţi am comis greşeli. Centrul de greutate al lucrării se găseşte în partea a doua, care în ediţia originală, a apărut într-un volum separat intitulat: „Iubesc un tânăr”. Similitudinea problemelor va surprinde pe cititorul european. De fapt, din cauza industrializării accelerate a Africii, problemele devin tot mai asemănătoare. De aceea, răspunsurile privind la origine pe europeni se aplică la fel şi în Africa. Cititorii avizaţi vor remarca imediat că majoritatea răspunsurilor nu vin de la mine. De exemplu, în scrisorile din 6 martie si 15 aprilie am extras din broşura intitulată „Avant le mariage” (Înaintea căsătoriei), publicată de Biserica Naţională din Geneva (Ed.1957). Le datorez de asemenea mult profesorilor şi prietenilor mei, doctorilor Bovet şi Groeger, ale căror lucrări sunt de recomandat celor ce vor să aprofundeze subiectul. Scrisoarea din 18 octombrie, în esenţă, este inspirată din broşura „Glaubenswelt und Liebesleben” (Lumea credinţei şi viaţa de iubire) a doctorului în filozofie Hans Burki, căruia îi mulţumesc de a-mi fi dat atât de amabil acordul său ! Secretul acestei mici cărţi şi poate şi secretul primirii călduroase pe care a avut-o, se găseşte indicat la pagina 22: este vorba aici de o conştiinţă eliberată. Această cale este deschisă fiecăruia, oricât de disperată i-ar fi situaţia, fie că trăieşte în Africa, în Europa, sau în orice loc aici pe pământ. (Walter Trobisch)

M….,8 ianuarie Francisc către Walter T.

Scrisoarea aceasta va sosi la dumneavoastră în locul meu. Îmi este prea ruşine că să mai vin să vă văd. N-am nici bani pentru drum, fiindcă nu mai sunt institutor. Am fost concediat. M-am iubit cu o fată – adică, ceea ce dumneavoastră, albii, şi Biserica consideraţi un păcat. Cea cu care am facut dragoste este însa nemăritată. Prin urmare nu aparţinea nimănui, deci nu înţeleg cui i-am pricinuit rău. Eu sunt necăsătorit şi nici nu am întenţia să o iau de soţie pe această fata căreia nu-i ştiu nici măcar numele. Cunosc porunca „să nu comiţi adulter”, dar ea nu se aplică în cazul meu. De aceea, nu înteleg de ce mă pedepseşte Biserica şi-mi interzice sa iau parte la Cina Domnului timp de 6 luni. Unul dintre elevii mei m-a spus pastorului. Sunt foarte amărât. Dumneavoastră m-aţi botezat şi m-aţi învăţat în şcoală. Dumneavoastră mi-aţi dat adesea sfaturi, ştiţi cum am devenit creştin, şi mă cunoaşteţi mai bine chiar decât tatal meu. Îmi pare rău că vă întristez, dar v-o spun deschis, nu prea mă simt vinovat. Îndrăznesc să vă vorbesc deschis, chiar dacă vă veţi supăra. Oare poftele trupeşti, pornirile sexuale nu ne sunt date spre a fi satisfăcute? De ce este un păcat să foloseşti ceea ce a creat Dumnezeu? Condamnat de toată lumea, nu sper un răspuns. Închei. Nu mai am nimic de spus.

B…,17 Ianuarie Walter Trobisch către Francisc

Am primit scrisoarea ta şi-ţi sunt foarte recunăscător că mi-ai spus situaţia ta înainte că să aflu din altă parte. Desigur sunt trist, pentru ca eu ţi-am recomandat profesia aceasta de dascăl. Dar nu sunt deloc supărat ca ai fost aşa deschis. Dimpotrivă, imi place lucrul acesta şi sper să te pot ajuta. Voi încerca să răspund la întrebările tale, însă dă-mi voie să fiu tot aşa de deschis. Să lăsăm deocamdată la o parte chestiunea de a şti dacă în cazul tău este vorba de „adulter”, în sensul propriu al cuvântului. Ai dreptate când spui că pornirile sexuale nu sunt un păcat. Gândurile tale văzând o fată frumoasă, atracţia pe care o simţi, nu sunt încă un păcat. Nu le poţi evita, dupa cum nu poţi împiedica păsările să zboare în jurul capului tău. Dar tu poţi sigur să le împiedici ca să-şi facă aici cuibul. Desigur, dorinţele sexuale sunt date de Dumnezeu. Ele sunt un dar al Domnului, poate chiar darul cel mai preţios pentru viaţa ta tânăra. Dar existenţa unei dorinţe nu îndreptăţeşte neapărat satisfacerea ei. Ce-ai zice despre un băiat care, în faţa vitrinei unei măcelarii, s-ar gândi cam aşa: „carnea aceasta îmi provoaca foame – ea-mi trezeşte pofta – aceasta înseamnă că-mi este destinată şi ca trebuie să o am – deci, pot să iau o piatră şi să sparg geamul”? Tu zici: „ceea ce există trebuie să funcţioneze”. Da, dar fiecare lucru la locul şi timpul lui. Îmaginează-ţi ca un prieten al tău devine poliţist şi pentru prima oară în viaţa lui are un pistol. Acum, el face raţionamentul următor,: „n-am luat eu acest pistol, ci mi-a fost dat, pentru că mi-a fost dat, trebuie să funcţioneze, deci pot să trag asupra oricui”. Nu, el nu are acest drept. Dacă pistolul i-a fost dat, el răspunde de folosirea lui. La fel şi cu sexualitatea. Ea trebuie să fie folosită însă la locul ei, în anumite condiţii, după porunca lui Dumnezeu. În cadrul acestei porunci, instinctul sexual e o binefacere, o forţă de viaţă şi de unire între fiinţe. În afară poruncii lui Dumnezeu, ea devine repede un instrument de dezbinare şi descompunere, o sursă de cruzime pervetire şi moarte. Unirea sexuală nu este justificată decât dacă este expresia dragostei. M-a izbit în special o frază din scrisoarea ta. Tu scri: „M-am iubit cu o fată”. Nu, dragul meu! Tu n-ai iubit-o pe fata aceea – tu te-ai culcat cu ea. Acestea sunt două lucruri cu totul diferite. Tu ai avut o experienţă sexuală şi nu de dragoste. Iubirea adevărată caută fericirea aproapelui, nu pe a sa proprie. Ştiu bine că daca un tânăr îi spune astăzi unei fete „te iubesc”, aceasta înseamnă: „vreau să am ceva; nu pe tine, ci ceva de la tine; n-am timp să aştept!, vreau să am imediat, fără întârziere. Puţin îmi pasă ce va urma, prezentul mă înteresează. Am nevoie de tine ca să-mi satisfac dorinţele. Tu nu eşti pentru mine decât un instrument ca să-mi ating acest ţel, şi repede. Vreau să profit de tine. Asta vreau eu de la tine”.

Ori, lucrul acesta nu înseamnă „a iubi”, ci opusul dragostei, adică a fi egosit.În loc să spui: „m-am iubit cu o fată”, tu ar trebui să spui: „M-am iubit pe mine însumi. În acest scop am folosit o fată”. „Te iubesc” înseamnă cu adevărat: „Pe tine, şi numai pe tine te iubesc. Tu domneşti în inima mea. Tu eşti soţia pe acre mi-am dorit-o. Dau totul pentru tine, pe mine însumi şi tot ce-mi aparţine. Vreau să trăiesc numai pentru tine şi să muncesc numai numai pentru tine. Sunt gata să te primesc. Voi fi totdeauna îngăduitor cu tine. Nu te voi forţa niciodată, nici măcar cu vorba. Voi fi cu tine totdeauna sincer, cinstit, serios. Te voi păzi, apară şi feri de orice rău. Vreau să împart cu tine averea, gândurile, inima şi corpul meu. Nu vreau să fac nimic fără tine. Vreau să rămân totdeauna lângă tine… Vezi acum cât de departe este experienţa ta de adevărata iubire? Tu nici nu ştii numele fetei! Nici cine era, nici cine putea fi. N-ai nici o idee ce s-a petrecut în inima ei când ai invitat-o, nici când ai profitat de ea; dacă rămâne însărcinată, cu atât mai rău pentru ea. Dimpotrivă, adevarata iubire împlică o responsabilitate pe care barbatul şi-o asumă faţă de soţia sa şi amândoi faţă de Dumnezeu. În acel moment nu se mai spune „eu” ci „tu, şi amândoi spun „noi”.Dragostea nu poate şi nu vrea să înceteze niciodată. Ea cere permanenţă şi fidelitate. Cu alte cuvinte, dragostea adevarată între bărbat şi femeie se realizează numai prin căsătorie. De aceea, nici un băiat nu trebuie să pronunţe vorbele mari „te iubesc” înaintea unei fete, decât dacă are întenţia să se căsătorească cu ea. Iată locul dorinţei tale sexuale: ea trebuie să fie expresia, printre altele, a dragostei conjugale. Daca tu le foloseşti despărţite de dragoste, te pregăteşti pentru o căsătorie nefericită. Mă opresc aici. Cred că această scrisoare îţi va da de gândit. Dar, cu toate acestea, contează contează totdeauna pe mine şi pe rugăciunile mele. Primeşte şi prietenia mea sinceră !

M … 25 ianuarie

Francisc către Walter T.

Mi-a parvenit scrisoarea dumneavoastră şi vă mulţumesc din tot sufletul. Vă sunt recunoscător că nu m-aţi părăsit din cauza purtării mele. Mă mustraţi, dar să ştiţi că mă şi ajutaţi. Sunt într-adevăr foarte fericit să văd în dumneavoastră un om căruia să-I pot scrie deschis, cu toate că n-am înţeles tot ce mi-aţi scris. M-a izbit mai mult ultima frază din scrisoare. Domnule pastor, dacă am avut un motiv pentru actul meu, e tocmai pentru că aş vrea să mă pregătesc pentru o căsătorie fericită. Dar acum dumneavoastră îmi scrieţi contrariul. Cum se poate ştii ceva fără să înveţi? Cum să înveţi dacă nu încerci? N-am făcut noi acelaşi lucru în clasă, la chimie şi fizică? Avem un proverb în limba noastră maternă: „Înainte de a merge la vănătoare trebuie să ascuţi lancea”. La ce serveşte să fii căsătorit, dar impotent, pentru că nu ţi-ai antrenat destul posibilităţile? Nu-i de temut chiar o slăbire a organelor? Întelegeţi ce vreau să spun? Poate veţi mai gasi destul timp pentru a-mi răspunde încă o dată.

B …., 3 februarie

Walter T. către Francisc

Îţi multumesc din nou pentru scrisoarea ta aşa de sinceră. O iau ca un semn de încredere. Există în Biblie o comparaţie ciudată. Ea spune: „Iubirea este tare ca moartea” ( Cântarea Cântărilor 8:6). După cum nu poţi „încerca” moartea printr-un somn profound, la fel nu poţi „încerca” iubirea printr-o experienţă sexuală. Cauza este că sunt cu totul altele condiţiile. Să luăm a doua comparaţie: Dacă vrei să încerci o paraşută, vei fi poate tentat să sari din vârful unei case, de pe un pod, sau dintr-un pom înalt. Dar 5 – 10 metri nu sunt suficienţi pentru ca să se deschidă paraşuta, şi-ţi vei frânge gâtul în mod sigur. Nu poţi să „încerci” în mod satisfăcător o paraşută decât sărind dintr-un avion. La fel, nu poţi încerca iubirea în afara căsătoriei, căci ea este parte întegrantă din căsătorie. În cu totul alte condiţii se petrece actul sexual atunci când eşti căsătorit. El nu se face în graba, nu te temi că vei fi descoperit, trădat sau părăsit, nici dacă survine o sarcină – şi exista mai ales răgazul necesar de a te obişnui unul cu altul, corectând împreună stângăciile de început. Bineînţeles că o iubire ” totală”, cuprinzând toate domeniile vieţii, include iubirea pur sexuală. Înainte de căsătorie se poate doar „încerca ” funcţionarea fizică a organelor sexuale, dar nu aceasta este ceea ce contează – potrivirea psihologică. Încă o comparaţie: când se acordează înstrumentele unei orchestre, trebuie acordate mai întăi viorile şi flautele, apoi trompetele şi tobele – căci dacă se acordează întăi trompetele şi tobele care sunt mai zgomotoase, nu se vor mai auzi viorile şi flautele. La fel este şi în căsătorie. Trebuie acordate înstrumentele a căror potrivire spirituală ar corespunde viorilor şi flautelor, şi numai după aceea trebuie puse în funcţiune trompetele şi tobele sexualităţii. Asupra acestei potriviri psihologice trebuie vegheat înainte de căsătorie. Doar culcându-te cu fete la întămplare îţi poţi risipi „capacităţile” nu numai cele fizice, dar şi capacitatea de a iubi cu sufletul. Lucrul de care trebuie să te temi nu este slăbirea organelor sexuale, ci slăbirea dragostei inimii. A vrea să îndeplineşti actul sexual fără dragoste înseamnă a te margini doar la o aparenţă, la limitarea superficială a unora dintre fazele ei, înseamnă să reduce totul la un simplu automatism instinctiv şi animalic. Dar aceasta înseamnă în fond a nu ţine cont de ceea ce este decisiv: primirea „ta” în „mine”, şi încoronarea perechii în unirea cărnii. Pregătindu-te de căsătorie prin multiple relaţii sexuale, rişti mult să nu atingi niciodată sensul decisiv al experienţei reale, căci inima ta se toceşte şi se închide la „dragostea totală”. Când eşti invitat la o nuntă, ţi se aduc mai multe feluri de mâncare în diferite farfurii. Tu ai un fel care îţi place mai mult, pe care il preferi celorlalte – de aceea nu vei începe prin a gusta toate celelalte bucate, de teama că nu vei mai ajunge la cel preferat. În fiecare dintre noi zace o tendinţă de poligamie. Prin obişnuinţa cu schimbarea, tu vei putea deja să-ţi pui în pericol viitoarea căsătorie. La modul general, tu poţi, prin aventurile sexuale înainte de căsătorie, să te obişnuieşti uşor ca să comiţi greşeli de care vei putea cu greu să scapi mai târziu. Când sunt chemat, să dau sfaturi în privinţa unei căsătorii care trece printr-o fază critică, pot adesea să-mi dau seama de problemele ce se pun dupa viaţa pe care soţii au dus-o înainte de căsătorie. Poţi deci să-ţi dai seama că acum cazul tău este deja în raport oarecum cu însăşi căsătoria. Într-un fel, tu răpeşti ceva viitoarei tale soţii, chiar daca nu o cunoşti încă, punând astfel în pericol fericirea voastră viitoare. Dragă Francisc, sper că înţelegi cel puţin un lucru, anume că eu nu caut să te lipsesc de o plăcere, ci să-ţi apar fericirea. Daca tu culegi florile de portocal, nu vei cunoaşte niciodată savoarea portocalelor. Prin urmare, când te sfătuiesc să nu culegi florile, eu nu vreau să-ţi smulg ceva, ci să-ţi dau ceva. Astfel, la vorba ta de duh, eu îţi răspund cu alta:” Vrând să te îmbogăţeşti prea mult, adesea sărăceşti”. Primeşte salutările mele frăţeşti !

M …, 10 februarie

Francisc către Walter Trobisch

Citind ultima dumneavoastră scrisoare, mi-a venit în minte un verset biblic, pe care îl ştiu de mult, dar care acum a primit un sens nou în urma corespondenţei noastre: “ În iubire nu este teamă; ci iubirea perfectă alungă teama; pentru că teama are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns perfect în iubire” ( 1 Ioan 4:18). Da, este adevărat. Mi-a fost teamă. Sincer să fiu, n-am simţit prea multă bucurie în noaptea aceea. Dar vă rog să mă înţelegeţi: Cea care m-a împins a fost teama de a nu cădea bolnav de prea multă sămânţă care s-ar putea acumula în mine. De asemenea, câteodată am “vise umede” în timpul nopţii. Rufăria este murdară, ceea ce este foarte dezgustător. Colegii mei mi-au spus că singurul mijloc de a scăpa de aceasta este să încerc să am relaţii cu o fată. Ce părere aveţi? Mă atenţionaţi contra deşteptării în mine a unei tendinţe la poligamie. Nu poţi iubi mai multe femei odată? Nici un pasaj din Biblie nu interzice poligamia. Domnule pastor, în această scrisoare v-am destăinuit gândurile mele cele mai intime. Sper să nu fiţi prea şocat. Dar n-am pe nimeni căruia să-i pot împărtăşi aceste probleme; nici chiar cu parinţii mei, n-am atins vreodată asemenea subiecte.
Mai mult, nu prea am încredere în examenul medical pe care îl menţionaţi. Doctorii nu spun adevărul, pentru că le e frică de pălăvrăgeala familiilor.

.
B …, 10 februarie

Walter Trobisch către Francisc

Dă-mi voie să încep cu ultima ta întrebare: Nu, nu cred că poţi “iubi” mai multe femei deodată. Totul depinde, este adevărat, de ceea ce înţelegi tu prin cuvântul a “iubi”. Dacă a “iubi” înseamnă a te culca cu cineva, dacă iubirea nu-i altceva decât sexualitate, fără îndoială că poţi. Dar iubirea “perfectă”, despre care vorbeşte Biblia în versetul citat de tine, nu implică numai corpul, dar şi inima. Cunoşti desigur proverbul: “ într-o inimă unde este loc pentru mai multe, nu este loc pentru una singură”. Este adevărat. Responsabilitatea totală de care ţi-am vorbit cere ca tu să nu iei decât o singură soţie. Pretinzi că poligamia nu este interzisă în Biblie. Nu pot să abordez aici în amănunt această chestiune. Mă rezum doar să constat că şi în Vechiul Testament, poligamia constituie excepţia şi nu regulă. Acolo unde ea există, este imediat motivată din cauză urmaşilor. De altfel, Biblia este foarte realistă şi indică limpede dificultăţile pe care le atrage dupa sine poligamia. În Geneza mai ales este mult vorba despre aceasta, privitor la gelozii şi dezbinare, la nedreptăţi şi ură. Termenul utilizat în limbile semitice pentru a desemna pe soţia a doua este sinonim cu “rivala”, sau “adversara” – în Ghana, cei din tribul Ashanti o numesc “geloasa”. În loc să interzică poligamia, Biblia face o menţiune pozitivă asupra iubirii, din care noi putem trage concluzii. Ea spune” Un om se va lipi de soţia sa (la singular) şi ei vor fi un singur trup” (Geneza 2:24). Cuvântul “trup” mai poate fi tradus prin “fiinţă vie” sau, şi mai mult, prin “persoană”. În căsătorie, bărbatul şi femeia nu mai sunt doi, ci o singură persoană. Biblia spune că dacă eşti poligam, căsătoria ta este şi ea o căsătorie, dar nu este “o persoană” şi din acest motiv, ea nu poate niciodată să fie “imaginea” lui Dumnezeu, nici oglinda în care iubirea bărbatului şi a femeii reflectă “iubirea perfectă” a lui Dumnezeu. Numai monogamia arată iubirea lui Dumnezeu. Dacă vrei să te pregăteşti pentru căsătorie, pregăteşte-te pentru “iubirea perfectă”. Nu te lăsa condus de teamă ci de iubire. Teama ta de a nu se acumula sămânţă este complet neîntemeiată. Este o minciună ce ţi-au spus colegii. De altfel, poluţiile nocturne nu sunt un semn de boală, ci de funcţionare normală a corpului. Corpul elimină automat substanţele ce nu sunt întrebuinţate. Asta e tot. Nimic misterios, nimic magic. Dumnezeu a stabilit această ordine, tocmai pentru garantarea sănătăţii. Dimpotrivă, dacă te culci cu fete la întămplare, ai mai multe riscuri să te îmbolnăveşti, luând vreo boală venerică. Pentru mine, argumentul că raporturile sexuale protejează sănătatea nu este altceva decât un trist pretext de care se servesc cei care nu vor să înveţe a-şi forma sexualitatea lor. Contrariul poate fi mult mai adevărat. Există o sexualitate care, în realitate, este “o boală”, pentru că duce la izolare. Aş vrea să ştii că nici unul dintre gândurile pe care mi le destăinui, nici o întrebare pe care poţi să mi-o pui nu mă va şoca vreodată. Singurătatea în care mulţi tineri rămân cu problemele lor este o adevărată nenorocire, şi poţi numai să-i sfătuieşti ca să-şi deschidă inima unui om matur, cu experienţă şi demn de încredere. Părinţii voştrii au părăsit ritualurile iniţierii (sexuale) şi prin aceasta au creat un gol. Îţi revine ţie să reflectezi cum îl poţi umple, ca să-i poţi ajuta pe viitorii tăi copii. Un doctor care minte n-are conştiinţă profesională. Desigur, înainte de a te lăsa examinat trebuie să alegi, daca este posibil, un doctor cu simţul răspunderii şi discret. Cu salutările mele în Hristos, care este cel mai perfect exemplu al “iubirii perfecte” de Dumnezeu, şi care totuşi te iubeşte.

M…,28 februarie Francisc către Walter Trobisch.

Încerc o mare bucurie de a vă scrie astăzi. Nu mă mai simt părăsit, dimpotrivă, îmi daţi din nou curaj. În ultima dumneavoastră scrisoare îmi spuneţi că aş putea lua de la o „fată oarecare” o boală venerică. Este curios, căci tocmai pentru a avea proba că nu sunt bolnav, am comis acest act. Vă voi povesti toată istoria, fără să vă ascund nimic. Unul dintre colegii mei m-a invitat în ziua aceea nenorocită ca să merg în vizită la părinţii lui. Era spre seară. Deja pe drum el a început să-şi bată joc de mine, spunând că nu sunt un bărbat adevarat, pentru că n-am cunoscut încă o fată. Când am ajuns la el, părinţii nu erau acolo, numai sora lui era acasă. Am început să vorbim şi ea ne-a servit cu bere. Deodată, prietenul meu a dispărut şi eu am rămas singur cu fata. Ea a început să-mi facă avansuri şi cum eu refuzam, a început să-şi bată joc de mine, utilizând cuvinte foarte jignitoare în limba noastră. Ea m-a numit chiar „cârpă”, laş şi impotent. Domnule pastor, pentru că sunteţi alb, nu vă puteţi închipui ce înseamnă aceasta pentru noi – africanii. Să fii numit impotent este una dintre cele mai mari nenorociri ce i se pot întâmpla unui om. Dacă eu nu mi-aş fi dovedit potenţa, ea m-ar fi defăimat peste tot. Să fiu foarte sincer, eu n-am iubit-o pe această fată în sensul pe care îl daţi dumneavoastră acestui cuvânt. În sufletul meu chiar o uram atunci. N-am putut proceda altfel decât cum s-a întămplat. Teama de batjocură a fost mai puternică decât orice. Spuneţi-mi, cum poţi să devii un bărbat adevărat, să ai reputaţia de bărbat, fără să procedezi ca un bărbat?

B… 6 martie Walter Trobisch către Francisc

Sunt fericit că mi-ai expus în fine motivul tău. Iată, nu a fost în fond grija de a-ţi păstra sănătatea, sau nobila dorinţă de a te pregăti pentru căsătorie, ci doar teama de batjocură. Aceasta îmi uşurează răspunsul la ultima ta întrebare. Tu n-ai procedat ca un bărbat, ci exact ca o cârpă. Un bărbat ştie ce vrea, ia o hotărâre şi o pune în aplicare. Dar să se lase antrenat împotriva propriei sale voinţe de vorbele unei fete stricate, aceasta este laşitate. Pentru mine, acest lucru este mai umilitor decât să suporţi batjocura întregului sat ! Trebuia să prevezi asemenea cursă. Deja convorbirea cu prietenul tău pe drum ar fi fost de-ajuns să-ţi deştepte bănuielile. Te sfătuiesc să eviţi camarazi de acest gen. Apoi, alcoolul ţi-a slăbit forţele mintale de rezistenţă şi aşa s-a făcut că te-au „avut”. Te-au vârât în buzunar ca pe o cârpă. În acest domeniu, dragul meu, adevăratul curaj constă în a te feri. Nu te-ai comportat ca un bărbat. Un bărbat nu se lasă antrenat la orice, el se stăpâneşte. Îmi aduc aminte că atunci când făceam excursii cu grupa noastră de tineret ajungeam uneori lângă vreun izvor limpede şi rece, după un marş lung. Conducătorul nostru ne obligă să rămânem jumătate de oră lângă izvor fără să bem, pentru a ne învăţa stăpânirea de sine. Să-ţi satisfaci orice dorinţă, în orice moment, te va face moale şi nesimţitor, va face din tine un bărbat slab, un gen de om pe care fetele sincere nu-l respectă. Dacă o fată te părăseşte pentru că n-ai luat-o imediat, las-o în pace ! Înseamnă că nu e o fată serioasă. Fetele care au demnitate vor un om, un om întreg şi nimic altceva. Vrei să probezi că eşti un bărbat? Foarte bine. Fă-o, dar nu prin desfrâu, ci prin stăpânire de sine. Vei avea nevoie să te reţii şi când vei fi căsătorit, când soţia ta va fi bolnavă, când veţi fi despărţiţi ca urmare a unei călătorii. Multe adultere se datorează faptului că bărbatul n-a învăţat să se stăpânească atunci când era tânăr. Tu vrei să te pregăteşti de căsătorie. Atunci, ceea ce trebuie nu este să te laşi dus, ci să te abţii. Pentru a conduce un automobil, trebuie să ştii să manevrezi mai întâi frâna şi volanul, acceleratorul este apoi foarte uşor de manipulat. Trebuie să ştii că există un raport între stăpânirea sexuală şi capacitatea de a iubi cu inima, despre care ţi-am vorbit deja şi pe care îţi este aşa de greu s-o înţelegi. Cu cât deprinzi stăpânirea sexuală, cu atât mai mult vei fi capabil să iubeşti cu inima, cu atât mai mult vei descoperi această iubire a sufletului care trezeşte surâsul, gesturile mâinii, sau inflexiunea vocii prin care se revelează sufletul unei fete… Este ca un felinar de ceaţă. Dacă nu controlezi fitilul, flacăra va fi prea înaltă, geamul se va înnegri şi felinarul nu va mai putea fi folosit. Trebuie potrivit fitilul şi „stăpânit”, pentru a da cât mai multă lumină. De aceea omul, fie el tânăr sau în vârstă, trebuie să ştie că stăpânirea instinctului este necesară nu pentru ca acesta din urmă ar fi dăunătoare în sine, ci important e de a regla lumina unei iubiri a inimii, graţie căreia se va realiza pentru un bărbat şi partenera lui, fericirea perfectă. Arta de a iubi, dragul meu, ca oricare altă artă, nu se poate exercita fără disciplină. Numai disciplina face din tine un „om”, un om capabil de a iubi.
Dar acum poţi spune: „Totuşi, nu-i prea uşor să devii un om”. E adevărat , dragul meu, nu-i prea uşor. De fapt, este extrem de greu. E greu, desigur, să rezişti la chemarea dorinţei şi mai ales de a nu o satisface singur. Dacă din acest punct de vedere ţi se întâmplă să cedezi la această tentaţie, nu te crede anormal sau un rătăcit. Nu-i adevărat, dar să ştii că: „instinctul sexual este un instrument de împărtăşire”. Plăcerea solitară este o abatere, căci ea izolează, făcându-l pe om să caute la el însuşi o satisfacţie care se primeşte prin împărtăşire cu o altă fiinţă omenească. De aceea, plăcerea solitară îl închide pe om în el însuşi, în timp ce actul iubirii normale, deschide fiinţa către alta. În plus, actul solitar lasă o senzaţie de înfrângere, de ruşine şi vid. Totuşi, nu trebuie luate lucrurile prea în tragic.
„E mai tare ca mine”, vei spune, desigur. Dar ceea ce te face să nu fii stăpân pe tine este că tu te crezi propriul tău stăpân. Află că trupul tău îi aparţine Domnului, ca şi capacităţile tale, timpul şi banii tăi. Domnul îţi încredinţează tot ce ai, ca să poţi să-l faci fericit pe aproapele tău. Astfel, puterea sexuală îţi este dată pentru a o face fericită pe fata pe care ţi-o sorteşte Dumnezeu. Nu-i fura acest drept ! Dacă te temi atât de mult de impotenţă, nu te-ai gândit niciodată că desfrâul poate ruina capacităţile tale mult mai mult decât dacă îţi menajezi forţele? Această forţă care este în tine, îndreapt-o spre o activitate creatoare, spre numeroasele misiuni care aşteaptă tineretul, spre servirea familiei tale, a Bisericii, a satului tău. Aceasta este de asemenea o chestiune de igienă mintală şi fizică. Evită camarazii răi, lecturile şi filmele rele, inactivitatea, excesul de mâncare sau alcoolul. Fă-ţi de lucru, fă sport, există atâtea îndeletniciri pe care ţi le rezervă descoperirea lumii. Creaţia unei opere, pregătirea atentă pentru o meserie, reuşitele la un examen greu, o călătorie în ţara ta sau peste hotare, toate acestea îţi oferă excelente ocazii de a-ţi abate dorinţa şi de-aţi cheltui forţa bărbătească. Esenţialul este acum să nu rămâi singur în această luptă, iar în ce mă priveşte, doresc să fiu pentru tine un camarad bun. Dar nu uita că cel mai bun camarad de luptă este însuşi Domnul Iisus Hristos. Privitor la aceasta, un ultim cuvânt asupra fricii de batjocură. Domnul tău a suferit batjocura pentru tine, a fost chiar şi scuipat în faţă. De ce îţi este frică de batjocura unei fete stricate? Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este singurul care poate face din tine un om !

M…,12 martie Francisc către Walter T.

M-aţi scuturat bine cu scrisoarea dumneavoastră. Văd acum că mi-a fost cam frică de batjocura fetelor sau a fost poate ca o justificare pentru purtarea mea. Dar, domnule pastor, nu trebuie să cunoşti femeia înainte de căsătorie? Oare nu este posibil ca o căsătorie să fie nenorocită dacă organele sexuale nu funcţionează cum trebuie? Mulţi dintre camarazii mei mi-au vorbit de femei „reci” care fac actul sexual imposibil. Noi avem şi o zicătoare: „femeile reci rareori nasc. De altfel, nu trebuie să ştii înainte de căsătorie dacă nu cumva femeia e stearpă, ca să nu fii tentat mai târziu să iei o alta, care să-ţi facă urmaşi? Faptul că-mi spuneţi că vreţi să-mi fiţi un camarad bun, mă încurajează să vă pun atâtea întrebări. Aştept nerăbdător viitoarea dumneavoastră scrisoare.

B…, 22 martie Walter T. către Francisc

Chestiunile ridicate în ultima ta scrisoare sunt într-adevăr esenţiale şi voi încerca să răspund la ele. Ştiu bine că voi , aproape toţi, vă gândiţi că fericirea unei căsnicii depinde de cunoaşterea posibilităţilor sexuale ale femeii. Permite-mi să-ţi spun că tulburările nu provin niciodată din cauze fizice. Un examen medical serios poate face să se afle mult mai multe lucruri decât „încercările”. Dar este absolut o nebunie să te culci cu fete la întâmplare pentru a cunoaşte femeia. Mai întâi de toate, fiecare femeie este diferită, atât corpul, cât şi inima. Şi apoi, după cinci minute cu ea în junglă, comportare care, scuză-mi expresia, aminteşte de aceea a pisicilor, tu n-o să cunoşti nimic din ea, nici fizic şi cu atât mai puţin psihologic. Cuvântul „a cunoaşte” este o vorba mare. Biblia utilizează prima data în Geneza 4:1: „Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia sa”. Nu se poate niciodată cunoaşte femeia, ci numai „soţia sa”, adica nu se poate cunoaşte femeia decât în cadrul căsătoriei, în atmosfera de fidelitate, unde actul sexual este una dintre expresiile iubirii. Trebuie atunci să-ţi asumi riscul? Da, într-o oarecare măsură! Căsătoria este un risc, dar dacă ai încredere în Dumnezeu, El te va binecuvânta şi te va ajuta. Totuşi, riscul este poate mult mai mic decât îţi închipui. Nu te lăsa mai ales înşelat de istoria cu femeile „reci”. Femei reci nu există. Am vorbit mult cu medici europeni şi africani care au lucrat zeci de ani în Africa şi n-au întâlnit nici măcar una singură. Acesta este un mit, o istorie neadevărată, ireală, inventată de baieţii răi pentru a-şi justifica purtarea. A venit momentul să-ţi vorbesc puţin de ceea ce se petrece în inima unei fete. Până aici noi am privit chestiunea numai în ce priveşte băieţii. Află că actul sexual, lăsând la o parte urmările vizibile de ordin social şi familial pe care le poate comporta pentru femeie, nu este niciodată în el însuşi fără importanţă. El atinge străfundul fiinţei acelora care se unesc şi îi marchează pe viaţă. Mai ales fata tânără este profund impresionată. Ea va putea cu greu să-şi desprindă gândul de primul om căruia i s-a dăruit, chiar dacă apoi îl detestă, atunci când se căsătoreşte cu cel pe care-l iubeşte. Şi pentru bărbat e la fel, prima femeie pe care a avut-o va fi totdeauna puţin a lui. E setea de a deveni într-adevăr a lui ! O fată nu ştie adesea ce înseamnă experienţa sexuală, ci un băiat i-o face cunoscut. Tu eşti responsabil faţă de acea fată înaintea lui Dumnezeu. Vezi deci, că respectarea virginităţii unei fete înainte de căsătorie nu este numai o prejudecată morală, ci şi o cerinţă prin însăşi natura sa. Ceea ce se cere unui băiat este să fie de caracter şi conştient de responsabilităţile sale. Dacă tânărul ştie că experienţa sexuală este periculoasă pentru fata pe care o iubeşte, chiar fatală uneori, el îşi va stăpâni nerăbdarea, chiar dacă fata pare gata să cedeze şi chiar daca ea îl antrenează pe băiat. De aceea, tu n-ai nevoie să agiţi porunca: „Să nu comiţi adulter”. Porunca iubirii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, pe care Domnul Iisus o numeşte cea mai mare poruncă, te obligă să preiei responsabilitatea acestei porunci înainte de căsătorie, într-un mod mult mai profund decât interzicerea raporturilor intime…
Cel care dispreţuieşte şi calcă porunca iubirii, dăunează aproapelui său. Mulţi tineri au înţeles deja acest lucru, dar vor să facă experienţa cu fetele care sunt obişnuite şi care nu suferă din această cauză. Dar dacă tu te lansezi într-o experienţă sexuală cu o fată care nu are în ea imaginea căsătoriei, te lansezi într-o falsă experienţă. Tu nu ai ca parteneră o adevărată femeie, ci o prostituată. Prin urmare, tu falsifici propriul tău sens masculin, te înşeli pe tine însuţi şi rişti să adopţi o comportare care va fi un izvor de dificultăţi în căsătorie. Marele scriitor Alexandre Dumas i-a spus fiului său: „Dacă faci o experienţă sexuală cu o fată demnă de tine, e păcat de ea; dacă o faci cu o fată nedemnă de tine, e păcat de tine.” După vechiul obicei specific tribului tău, relaţiile sexuale înainte de căsătorie erau adesea pedepsite foarte aspru, chiar cu cruzime. De aceea, mă întreb uneori dacă strămoşii tăi nu cunoşteau deja anumite adevăruri din cele pe care ţi le-am expus. Ce părere ai?
În orice caz, voia lui Dumnezeu nu-i niciodată fără motiv. Ea este clară şi indispensabilă, ea este de asemenea bună, plăcută şi perfectă. Dumnezeu ştie mai bine ca tine condiţiile necesare fericirii tale. El nu se înşeală când vrea ca tu să n-o ai decât pe soţia ta. Ce caraghioşi sunteţi voi băieţii ! Toţi tinerii africani pe care i-am cunoscut până acum, vor să se însoare cu fete virgine. Dar, pe de altă parte, voi vreţi să „încercaţi”. Vezi ce contradicţie ? Care tânăr poate să ştie, când „strică logodnica altuia, dacă lui nu va fi tratată la fel ? M-am întrebat adesea de ce numărul perechilor fără copii este aşa de mare în Africa ?!? Sunt convins că frecvenţa relaţiilor între tineri înainte de căsătorie este una dintre cauze, pentru că ea favorizează răspândirea bolilor venerice. Dar câteodată e vorba de o astupare prin inflamare a canalului seminal la bărbat sau ovarian la femeie. Aceasta se poate remedia printr-o mică intervenţie medicală, constând din insuflarea de aer în canalele astupate. Dar vom putea vorbi de această problemă când vei fi însurat, dacă această dificultate se va prezenta cu adevărat. Permite-mi să menţionez pe scurt un fapt de care adesea nu se ţine seama. Conceperea unui copil nu se poate produce în mod normal decât în ziua când ovulul se detaşează din ovarul femeii. Alegerea zilei favorabile fecundării este deci o importanţă capitală. Dar, încă o dată: fiecare femeie este diferită, şi tu nu poţi găsi acea zi favorabilă decât pentru soţia ta, în cursul anilor de căsnicie. Să faci „încercare” nu te învaţă nimic. Cu toată ştiinţa omenească şi cu tot ajutorul medical, copiii rămân un dar al lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu acordă acest dar, trebuie ştiut că procrearea nu e singurul scop al căsătoriei. Unirea conjugală a bărbatului cu femeia, comportă ea singură deja un sens profund în sine. Bineînţeles, o pereche nu trebuie să se resemneze la sterilitate, înainte de a fi încercat să o remedieze. Dar oricât de apăsătoare ar fi sterilitatea, mai ales pentru o femeie, contează ca să fie depăşită încercarea aceasta şi să se caute cu credinţa o altă misiune existentă în alt domeniu. Poate că se va putea uşura situaţia de cruntă sărăcie a unei familii prin adoptarea unui copil abandonat, sau cei doi tineri căsătoriţi se vor dedica amândoi unei misiuni comune, sociale, intelectuale sau religioase, şi să realizeze împreună o unire de alt ordin, tot spirituală. Cunosc multe perechi care sunt în această situaţie şi a căror viaţă a atins de asemenea o frumoasă împlinire. Multor fete le este teamă de căsătorie pentru un singur motiv: „ce voi face dacă soţul meu divorţează, sau dacă îşi ia o altă soţie, pentru că eu nu pot să am copii ?” Află că teama de sterilitate poate fi de-ajuns să facă pe o fată stearpă. De aceea, nu trebuie să laşi nici o îndoială în inima logodnicei tale. Ea trebuie să fie sigură că tu o iubeşti aşa cum este: total, cu sau fără copii. În ziua căsătoriei, tu trebuie să faci soţiei tale, în faţa lui Dumnezeu, următoarele promisiuni: „Îţi promit să te iubesc şi să te apăr, să trăiesc cu tine respectând adevărul, să rămân lângă tine în zilele bune şi rele, să-ţi rămân fidel până când moartea ne va despărţi”. După hotărârea de a-L urma pe Domnul Iisus Hristos, alegerea partenerei de căsnicie este hotărârea cea mai importantă din viaţă. Dumnezeu să te îndrume !

M…., 4 aprilie Francisc către Walter T.

Ceea ce mi-aţi spus în ultima dvs scrisoare este pentru mine ceva cu totul nou. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că dacă mă culc cu o fată care îmi face avansuri, eu îi fac rău. Dar de ce nu mi-a spus nimeni până acum? Nici părinţii mei, nici profesorii, nici pastorul nu mi-au spus niciodată. Singura amintire pe care o am de acest gen este predica unui misionar despre adulter, care mi-a stârnit o mulţime de întrebări. Dar când le-am pus tatălui meu, m-a luat la bătaie. Acum sunt pedepsit ca vinovat. De asemenea, mă întreb dacă, după încheierea celor şase luni de „ispăşire”, voi obţine în mod automat iertarea de la Dumnezeu. Rămâne însă o altă chestiune. Văd acum că relaţiile fugare şi anonime nu mă ajută cu nimic să „cunosc” o femeie. Dar pentru a te căsători trebuie întâi să alegi şi pentru a alege, trebuie să faci cunoştinţă cu fete. Cum pot să le întâlnesc? Unde e bine să mă duc? Unde nu trebuie să merg? Ce credeţi despre dans? De ce toate fetele îşi închipuie, când au de-a face cu băieţii, ca ei nu au altă idee în cap decât relaţiile sexuale? În sfârşit, dacă dvs spuneţi că aceste condiţii fizice nu sunt un ghid valabil pentru a alege, atunci cum să mă ghidez în alegerea mea? Cum pot să ştiu că o fată mă iubeşte, sau că eu o iubesc pe ea? Câte probleme! Sper că nu vă veţi pierde răbdarea cu mine.

B…, 15 aprilie Walter T. către Francisc

Ai absolută dreptate. Da, este absolut necesar să faci cunoştinţă cu fete, înainte de a fi în stare să alegi. Dar e încă oarecum dificil, aici, în Africa, să dai sfaturi practice şi realizabile. Vechile obiceiuri sunt aici încă prea puternice şi ele nu ţin seama de dragoste în sensul creştin al cuvântului: acela de dăruire reciprocă, liberă şi de bunăvoie a celor doi. De aceea erau odinioară fetele aşa de sever păzite şi adesea deja „măritate” înainte de naşterea lor. Atitudinile care rezultă din aceste obiceiuri sunt încă destul de marcate şi nu le poţi schimba de la o zi la alta. Dar cred că se poate deja întreprinde o nouă dezvoltare. Pentru a permite căsătorii fericite, trebuie mai întâi create ocaziile în care tinerii şi tinerele să se întâlnească şi să trăiască cot la cot ca şi camarazi, cât mai natural, fără jenă, fără falsă ruşine, fără nimic imoral. Şcolile mixte, organizaţiile de tineret, taberele de lucru în timpul vacanţei, furnizează după părerea mea, asemenea ocazii. Ar fi o adevărată datorie a Bisericii nu numai să predice împotriva adulterului, ci mai ales să organizeze tabere de tineret. Tu întrebi: „Unde îmi este permis să merg”? Este tare greu să enunţi reguli. Aceasta este mai întâi de toate o chestiune de atmosferă. Tu eşti acela care să judeci, de exemplu, dacă poţi dansa şi în ce ocazii – dacă este periculos să frecventezi discotecile şi unele baluri publice. Depinde de tine să nu te lansezi într-o aventură din care să nu ştii cum să ieşi. Spune-ţi simplu: „Nu trebuie să mă duc nicăieri unde m-aş teme să fiu văzut de fata pe care o respect şi o iubesc cel mai mult pe lume”.
Pentru a face cunoştinţă, cel mai bine este ca mai mulţi băieţi şi fete să se strângă în grup, fără a forma „perechi”. Faptul că fetele bănuiesc intenţii sexuale la băieţi, provine în mare parte din obicei, iar pe de altă parte din experienţe negative avute în trecut. Depinde de tine să procedezi altfel. Fetele serioase doresc de asemenea întâlnirile camaradereşti, sunt sigur de aceasta. Dacă fata este sinceră, tu vei câştiga în acest fel respectul ei. Ţelul tău poate fi, deci, acesta: să fii printre colegii tăi, acela care va avea cea mai mare atenţie şi respect faţă de fete. Da, într-o zi va trebui să alegi şi să nu iei hotărârea cu uşurinţă, ca şi cum ai putea să o schimbi ulterior. Căci Dumnezeu concepe căsătoria ca indisolubilă, de nedesfăcut. Numai moartea poate să despartă pe cei despre care Domnul Iisus spune: „Ei nu mai sunt doi, ci unul singur. Ceea ce a unit Dumnezeu, omul nu trebuie să despartă.” Pentru a te ghida în alegerea ta, te sfătuiesc să-ţi pui întrebările următoare:
1) Întâi referitoare la credinţă. Aflu din ultima ta scrisoare că ai vrea mult să obţii iertarea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că nu concepi viaţa fără Domnul Iisus Hristos.
De aceea, prima ta întrebare va fi: „fata este creştină? pot să mă rog cu ea?” De fapt, cum aţi putea voi împărtăşi totul, fără a avea în comun ceea ce este mai necesar? Tu nu vei vrea să te căsătoreşti cu o fată care să fie indiferentă în ceea ce-L priveşte pe Isus Hristos. Unirea în credinţă întemeiază şi garantează căsătoria ta.
2) Tu te vei întreba apoi: „O iubesc eu?” cum poţi să ştii acest lucru ? Iată câteva semne: dacă ţi-e cu neputinţă să concepi viaţa departe de ea – dacă suferi să fii despărţit de ea, dacă ea îţi ocupă gândurile, proiectele, visele – dacă fericirea ei te interesează în aceeaşi măsura ca a ta personală. Semnele care vor indica dacă o fată te iubeşte sunt asemănătoare: dacă ea îţi scrie – dacă încearcă să-ţi placă – dacă ea caută pretexte să te întâlnească, să rămână în prezenţa ta şi mai ales dacă părăseşte relaţiile de prietenie cu alţi tineri.
3) Nu ajunge să o iubeşti ca pe o soră, dacă ea trebuie să devină soţia ta. Trebuie s-o iubeşti cu acest scop şi intensitate. Trebuie să te întrebi: „Oare vreau să fac din ea mama copiilor mei?”
Vei vedea că în faţa acestei întrebări, multe fete care-ţi plac numai prin aspectul lor exterior, vor fi excluse în mod automat din alegerea ta. La fel, fata trebuie să se întrebe: „Oare sunt gata să mă dăruiesc lui? Doresc eu ca el să fie tatăl copiilor mei?” Ea nu şi-ar da ca tată al copiilor ei un alcoolic, un desfrânat, un zgârcit, sau un leneş.
4) Este ea prin purtarea şi ţinuta ei, prin gusturi şi caracter, prin educaţie şi instruire, aceea care, ca o prietenă, să mă ajute să răspund vocaţiei mele şi să împartă grijurile şi bucuriile lucrării mele?
De aceea, în cazul tău, te sfătuiesc să alegi o fată cel puţin oarecum instruită, pentru ca să poţi să-i vorbeşti despre problemele muncii tale, la şcoală. Acest lucru este absolut necesar. Dragostea adevărată VORBEŞTE – nu există dragoste mută ! Mai există câteva întrebări pe care poţi să ţi le mai pui: aceea despre sănătate, mediul social şi vârstă. Este bine ca soţia ta, să fie puţin mai tânără ca tine, dar nici prea tânără – după cum spun medicii: 25 ani pentru un bărbat şi 21 de ani pentru fată. Nu uita că tu nu te căsătoreşti pentru a face plăcere cuiva din famila ta. Nu privi niciodată o femeie ca un mijloc, ci ca un scop, adică: Iubeşte-o PENTRU EA şi nu pentru ceea ce îţi procură. Dar în toată această scrisoare, eu nu-ţi indic decât câteva garanţii omeneşti.
Să ştii că totdeauna căsătoria rămâne o aventură plină de necunoscute, o întreprindere minunată, dar delicată, pe care numai mila lui Dumnezeu poate să-ţi permită să o încerci cu încredere. Cu alte cuvinte: Dumnezeu trebuie să-ţi devină principalul tău călăuzitor. Trebuie să te laşi îndrumat de Dumnezeu în alegerea ta. Aceasta este chestiunea strâns legată de problema iertării pe care mi-ai pus-o. Cât timp nu vei obţine iertarea, Dumnezeu nu poate să te călăuzească. Călcând legea Sa, noi înşine ne rupem de El. Imaginează-ţi că există un fr telefonic între noi şi Dumnezeu. Păcatul taie acest fir. Trebuie mai întâi „reparat firul”, înainte de a auzi glasul lui Dumnezeu. Acest lucru nu este atât de uşor cum crezi tu: Faci şase luni de ispăşire şi eşti iertat în mod „automat”. Mila lui Dumnezeu nu este o milă ieftină. Ea costă scump. Ea cere mărturisirea greşelii şi pocăinţa inimii, lucruri infinit mai grele decât a te abţine un anumit timp de la împărtăşire la Cina Domnului. Dacă disciplina Bisericii are sens, atunci sensul este tocmai acela de a afirma lumii că Biserica NU APROBĂ cutare sau cutare purtare. Dar disciplina nu poate în nici un caz înlocui pocăinţa şi ea nu este o pedeapsă. Dumnezeu a platit un preţ foarte mare pentru a te răscumpăra: Dumnezeu L-a dat pe unicul Său Fiu. Te invit să citeşti rar, de mai multe ori, Psalmul 32. Este aici revelată una dintre tainele vieţii creştine: Raportul dintre pocăinta noastră şi faptul că Dumnezeu ne călăuzeşte. Psalmistul declară: „câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate”. Şi el adaugă:
„Ţi-am mărturisit păcatul meu”. Dumnezeu răspunde: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta Calea pe care trebuie să o urmezi”. Prevăd de pe acum întrebarea pe care mi-o vei pune în viitoarea ta scrisoare:”cum să mă pocăiesc?” Da, aceasta este întrebarea cheie a vieţii, al cărei răspuns dezleagă toate celelalte probleme. Numai că nu-ţi pot da acest răspuns prin scrisoare. Am ajuns la o anumită limită a corespondenţei noastre. Până aici am putut să te sfătuiesc prin scris, dar acum, trebuie să vorbim ca de la frate la frate. Te invit, deci, foarte prieteneşte să vii să-mi faci o vizită. Nimeni nu poate să-şi predice Biblia lui însuşi. Avem nevoie de un frate care să ne-o predice. Un mare teolog al zilelor noastre, Dietrich Bonhoeffer, a exprimat acest adevăr în felul următor. „Hristos a devenit Fratele nostru, pentru a ne ajuta; fratele este înaintea noastră, semnul adevărului şi al milei lui Dumnezeu. El ne este dat pentru a ne veni în ajutor.” Te aştept să vii.
P.S. Îţi place aşa de mult să faci „încercări”. Fă deci încercarea şi vino !
Alăturat ai un mandat cu banii necesari pentru călătorie ca să poţi veni până la mine.

M…, 2 mai Francisc catre Walter T.

Vă scriu pentru a vă anunţa că am ajuns cu bine acasă. Chiar nesperat de bine. Dar vă voi povesti mai încolo. Întâi de toate, vă sunt nespus de recunoscător pentru ajutorul sufletesc pe care mi l-aţi dat. Mărturisesc că am venit la dvs după multă ezitare. Totuşi, banii pe care mi i-aţi trimis pentru călătorie, m-au determinat să mă hotărăsc până la urmă. Să fiu sincer, eram decis să nu deschid gura şi să vă las să vorbiţi. Mărturisesc că-mi era teamă. Schimburile de păreri în scris, nu m-au tulburat deloc, dar ca să vă vad, mi se părea groaznic… Două lucruri m-au surprins. În faţa pastorilor Bisericii noastre, am avut impresia că sunt la tribunal, dar la dvs eram ca la un frate, păcătos şi el, ceea ce ne făcea egali în faţa lui Dumnezeu. Noi ne-am putut vorbi unul altuia despre „poticnelile” noastre din trecut şi aceasta m-a mângâiat mult. Am fost izbit de istorioara pe care mi-aţi spus-o referitoare la ţăranul care mărturisise că a furat o frânghie, dar el păstrase tăcerea asupra faptului că de frânghie era legată o capră. Niciodată nu mi-am putut închipui că se poate vorbi atât de uşor despre asemenea „capre”, nici prevedea cât de uşurat te simţi după ce ai dezvăluit anumite lucruri…
Din nefericire, chestiunea care m-a împins să vă scriu prima scrisoare este departe de a fi singura mea „capră”. Întreaga problemă este dificilă, dar fără să fie tristă. Noi ne-am înveselit de mai multe ori şi atmosfera a fost aproape senină. Ajung, deci, la concluzia că pocăinţa nu este o chestiune tristă, aşa cum credeam eu, ci dimpotrivă, poate fi chiar cea mai mare bucurie din viaţa unui om. În al doilea rând, dvs n-aţi fost nici un moment mirat, nici măcar atunci când am vorbit despre cele mai mari „capre” ale mele. Nu mi-aţi pus nici o întrebare indiscretă şi m-am simţit foarte liber.
În sfârşit, conversaţia noastră n-a fost axată pe greşelile mele, ci pe iertarea acestor greşeli. Mi-este încă greu să renunţ la o ispăşire şi să admit că Domnul Iisus a „luat deja suferinţele mele, că S-a încărcat cu durerile mele, că pedeapsa pe care o merit a căzut asupra Lui” şi că aceasta îmi aduce pacea. Uneori mă gândesc că dacă aş fi şi eu pedepsit aş avea o pace şi mai deplină, cel puţin să sufăr şi eu puţin pentru ce am făcut. Nu pentru a merita iertarea, ci pentru a dovedi pocăinţa mea printr-o acţiune corectă. Dar, cum aţi spus dvs, această atitudine poate că provine din orgoliu. Nu voi uita niciodată momentul în care ne-am rugat împreună şi când m-aţi încurajat, citindu-mi din Isaia 43:1 „Aşa vorbeşte acum Cel veşnic: Francisc, te chem pe nume; Francisc, tu eşti al Meu!” şi Ioan 8:36: „Dacă Fiul te-a salvat, tu vei fi cu adevărat liber”. Aveţi dreptate: mi-e cu neputinţă să-mi spun aceste lucruri mie însumi. Am vrut întotdeauna să fiu creştin. Dar până în prezent, niciodată n-am fost sigur că pot fi iertat de Dumnezeu. Acum sunt sigur pe baza a ceea ce este scris în Cuvântul Sfânt. Dar în sfârşit, ascultaţi ce mi s-a întâmplat la întoarcere. Sunt fericit, sunt tulburat, mi-am pierdut capul. Sunt… nici eu nu mai ştiu…
Pe scurt, am făcut cunoştinţă cu… o fată. Dar acestea nu sunt decât vorbe goale care nu exprimă nimic. Ar trebui să spun: pentru prima dată în viaţa mea am văzut o fată, am văzut în ea o fiinţă omenească, o persoană, o regină… De necrezut că o fată poate să-mi subjuge mintea în asemenea măsură. Mi-e cu neputinţă ca să v-o descriu, să vă explic cât e de frumoasă şi de perfectă. Cuvintele îmi par palide, improprii, nepotrivite. În două cuvinte: Am văzut fata care va fi soţia mea. Aş vrea mult să văd ce figură faceţi acum când citiţi rândurile mele. Sunteţi măcar puţin mirat? Faptul că acest lucru mi se întâmplă atât de curând după vizita mea la dvs, dă naştere totuşi la o întrebare. Este cu putinţă, credeţi că Domnul m-a îndrumat spre această direcţie? Să fie vreo legătură între faptul că am cunoscut această fată minunată şi noua hotărâre pe care am luat-o în faţa lui Dumnezeu? M-aţi asigurat că Domnul mă va îndruma după ce „firul” relaţiei dintre mine şi El va fi reparat. Dar atât de repede? Cu o asemenea decizie? Este Domnul atât de aproape de noi? Aproape înspăimântător! Acest lucru mă face să tremur… Aş avea multe să vă spun.
Dar trebuie să închei aici. Vreau să-i scriu şi ei o scrisoare. Sunt puţin „în tensiune”.

B… 6 mai Walter Trobisch către Francisc

Am fost foarte, foarte mulţumit să citesc ultima ta scrisoare. Te felicit de cunoştinţa făcută. Dacă înţeleg bine ce-mi scrii, eşti într-adevăr îndrăgostit şi Îi aduc slavă lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit această experienţă. Domnul a ascultat rugăciunile pe care le-am făcut pentru tine. Da, sunt convins că există o legătură între pasul în credinţă pe care l-ai făcut de curând şi întâlnirea cu această fată. Dumnezeu nu lucrează întotdeauna atât de repede. Adesea ne lasă să aşteptăm pentru a ne pune credinţa la încercare şi pentru a ne învăţa să fim răbdători. Dacă El a auzit rugăciunile tale atât de repede şi într-un mod atât de clar, este pentru a întări primii paşi în noua ta viaţă şi pentru a-ţi da o lecţie pentru viaţă. Dar El lucrează fără încetare şi ne este întotdeauna aproape, indiferent dacă ne dăm sau nu seama de acest lucru. Este foarte posibil ca fiorul pe care l-ai resimţit în inimă să nu te mai părăsească niciodată: „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu !” (Evrei 10:31) Dar acum trebuie să-mi îngădui o întrebare. Mi-ai trezit într-adevăr curiozitatea. Cine este fata? Povesteşte-mi deci în amănunt cum ai cunoscut-o pe această regină. Ea te iubeşte la fel de mult?
Ai vorbit cu părinţii ei? Trebuie deja să pregătesc o predică pentru cununie? Sper să-mi scrii curând !

M… 3 iunie Francisc către Walter Trobisch

Patru săptămâni au trecut de la ultima dvs scrisoare. Nu, domnule pastor, nu pregătiţi predica de cununie, pentru că aceasta va întârzia încă mulţi ani, dacă va mai avea loc vreodată. Sunt un om nenorocit ! Dar să vă povestesc mai întâi toată istoria.
Am făcut cunoştinţă în autobuz cu acea fată . Ea ţinea un copilaş în braţe. Mai târziu am aflat că era copilul sorei sale, care era bolnavă. Credeam că e o femeie măritată. Ea avea două geamantane şi un balot. N-aveam locuri pe scaune şi trebuia să ne proptim unii de alţii ca să nu cădem în timpul călătoriei. Conversaţia era banală. Prima mea impresie: o fată deosebită. Greu de explicat, mai deschisă ca celelalte şi în acelaşi timp mai rezervată. Nu mi-a venit nici un gând urât sau necurat în prezenţa ei. Când a vrut să coboare, mi-a cerut să-i dau bagajele pe fereastră. Dar şoferul a pornit prea repede şi nu am apucat să i le dau. Apoi mi-au trebuit vreo cinci minute ca să-l conving pe şofer să oprească din nou. Ce puteam să fac? Am coborât şi m-am trezit în plină junglă, cu bagajele unei necunoscute. M-am întors din drum pe jos şi peste douăzeci de minute am întâlnit-o pe fată cu copilul, plângând amandoi. Era puţină speranţă de a găsi un alt mijloc de transport în aceeaşi zi. Atunci ea m-a invitat să rămân la părinţii ei, în satul lor, la câţiva kilometri în junglă. Am ajuns într-o situaţie foarte ciudată : ea era cu copilul în braţe şi balotul pe cap, iar eu căram cele două geamantane. Un adevărat spectacol şi circ pentru tot satul ! Primirea mea a fost rezervată. Fata a explicat părinţilor ei situaţia. A urmat un prânz bun. De mii de ori îmi pun întrebările dvs… Totul pare în regulă la prima vedere. Ea este creştină, elevă, o interesează învăţământul. Nu pot să-mi imaginez pe cineva mai potrivit să fie mama copiilor mei. E puţin mai tânără ca mine şi sănătoasă. Pe deasupra, îmi dau bine seama că nu-i sunt indiferent, cu toate că ea nu are curaj să-mi spună acest lucru, dar se vede din privirea ei. Nu mi-a venit nici o idee s-o invit seara la mine. Mă mir şi eu, pur şi simplu nu mă mai recunosc ! Altădată, acesta ar fi fost primul meu gând. A doua zi am plecat. Părinţii au fost politicoşi, dar rezervaţi. Apoi au urmat scrisori aproape în fiecare zi. Uitaţi una aici pe care o ştiu deja pe dinafară. Vă rog mult să mi-o trimiteţi înapoi cât mai curând. Veţi vedea şi dvs cât este de serioasă.
Eram fericit, îmi făceam deja o mie de planuri de viitor… Dar iată că vine şi momentul notei de plată ! Da, nu găsesc o altă expresie. Tatăl fetei, pur şi simplu vrea să o vândă, celui care va oferi mai mult, exact ca la licitaţie. El cere, pentru că spune că are deja alte oferte, un avans de 100.000 franci CFA, adică vreo 2.000 franci francezi. Dar mi-e teamă să nu fie decât primul vărsământ al unei cumpărături în rate. Şi fata este “marfa” pe care eu o iubesc! Ce aveţi de spus? Nu v-aţi gândit la această piedică de netrecut, nu-i aşa? Frumoasele dvs teorii despre dragostea spirituală, dragostea inimii şi a sufletului… la ce mă ajută ele în prezent? Desigur, nu suntem opriţi de a ne iubi, eventual chiar să se producă o unire fizică între noi, cu condiţia să nu ne căsătorim. Să te căsătoreşti doar pentru că iubeşti, pare de neînchipuit, de neîngăduit. În acest sistem, fata nu este niciodată soţia bărbatului ei, ci soţia dotei. O sută de mii ! O sumă astronomică pentru mine. M-aţi făcut să-mi fac vise şi iluzii. Dar realitatea crudă distruge totul. Nu mai am nici o speranţă. Sau vreţi să lucrez la dvs ca spălător de rufe, până ce o să mi se albească şi mie părul? Ştiu că sunt obraznic şi ingrat. Desigur că dvs nu meritaţi această atitudine a mea. Dar nu găsesc alt mijloc ca să-mi exprim deznădejdea. Mai bine să mori decât să trăieşti asemenea viaţă. Îmi vine să înnebunesc ! Să strig în numele atâtor tinere fete, condamnate la căsătorie forţată cu bătrâni bogaţi şi adesea poligami. Acest strigăt, cine-l va auzi ?!? Acuz pe conducătorii ţării noastre, care sunt lacomi după banul săracilor, în loc să elimine monopolizarea femeilor de către bogaţi şi să înlăture acest sistem financiar al familiei. Acuz un obicei care face să scadă numărul căsătoriilor şi al naşterilor, care permite părinţilor să-i aservească pe copiii lor, cu toate că nici un alt popor nu poate să ne mai colonizeze vreodată. Acuz o tradiţie care ameninţă libertatea individuală şi naţională prin tutela bătrânilor asupra tinerilor, care favorizează exploatarea unei perechi tinere de către clan. Acuz părinţii fetelor, de un egosim dement. Prea leneşi ca să lucreze, ei utilizează fetele pentru a-şi plăti datoriile, pentru a-şi plăti alcool, automobile şi femei. Acuz fetele, care rămân nesimţitoare şi pasive în faţa acestei calamităţi care este dota, care îi lasă pe părinţi să facă după capul lor, fete care apoi se plâng de căsătoria lor, care le întemniţează mult mai rău decât zidurile şi sârma ghimpată.

Acuz Biserica, care în loc să mă îndrume, m-a supus unor legi dure şi de neînţeles, pe care, când le-am încălcat şi când am avut nevoie de iertarea lui Dumnezeu, m-a lipsit tocmai atunci de această iertare. Acuz această Biserică ce pedepseşte în loc să ajute, care m-a făcut să-mi pierd serviciul şi care mă împinge acum la prostituţie, pentru ca apoi să mă învinovăţească ! DE CE Dumnezeu, acest protector al căsătoriei din dragoste, mi-a arătat Calea Sa cea sfântă, fără a mă face în stare s-o urmez ?!? Dacă această căsătorie din dragoste rămâne privilegiul bogaţilor, DE CE nu face Dumnezeu să cadă din cer 100.000 francide de care am o disperată nevoie ?!? Unde este puterea Lui? Nu este El mai puternic decât cei doi zei falşi: mamon şi clanul? Dvs ati deşteptat în mine sentimente de care nu m-aş fi crezut niciodată capabil. M-aţi învăţat să iubesc. Aţi făcut să ardă în mine un foc a cărui sursă trebuie să fie sfântă şi fără de care nu m-aş mai considera om. Dar acum acest foc mă mistuie. El mă face să sufăr peste puterile mele şi mă va ucide…
Nu mai aştept răspuns, pentru că nici nu poate exista…

Walter Trobisch către cititor.

La primirea acestei scrisori, mai întâi am rămas complet uimit. Nu ştiam cum să procedez. Nu voiam în nici un caz să-i dau lui Francisc un răspuns superficial, nici nişte mângâieri pioase sau să-l întreb cu oarecare perfidie dacă, fiind tatăl unei fete tinere, ar fi scris o asemenea scrisoare. Ştiam că această izbucnire vehementă, era aceeaşi la mii de tineri africani. Nu trebuie dat importanţă fiecărui cuvânt dintr-o asemenea misivă; mai ales să nu te laşi antrenat pe o poziţie de simplă apărare faţă de amărăciunea şi lipsa de măsură a tonului. Este de preferat, înainte de toate, să asculţi. O lungă tăcere mi s-a părut cea mai bună exprimare a înţelegerii şi modul cel mai cinstit de a răspunde. Pentru că eram într-adevăr nehotărât. Noi, europenii, nu ne închipuim deloc ce înseamnă să se îndeplinească în câteva decenii o evoluţie pe care societatea noastră a operat-o timp de secole. La origine, cumpărarea unei mirese era un obicei foarte cuminte, servind la stabilizarea căsătoriei. Valoarea cerută consta în vite de povară şi compensa pierderea de forţă productivă pe care familia o suferea prin căsătoria unei fete. În caz de divorţ, vitele trebuiau redate proprietarului. Astfel, familia femeii făcea totul pentru menţinerea şi apărarea căsătoriei. Introducerea banilor, pe care îi primeşti azi ca să-i cheltuieşti mâine, a golit în mare măsură obiceiul cumpărării miresei de semnificaţia lui iniţială.
În acelaşi timp, oferta şi cererea de articole de lux occidentale au agravat şi mai mult lucrurile. Astăzi există un adevărat trafic de fete de măritat. Un jurist african, bine informat, mi-a arătat un perete întreg plin de dosare cu procese contra taţilor, care primiseră bani de la diferite persoane pentru aceeaşi fată. Numai că întregul câmp de luptă pe care se ciocnesc necruţător şi fără tranziţie, obiceiurile vechi şi noua modă este inima omenească.
De aceea, în cazul obiceiului cumpărării miresei, nici un alt domeniu al vieţii nu este atât de atins ca cel al căsătoriei şi al familiei. Parcă ne aflăm tocmai în punctul arzător unde problemele sociale, religioase şi politice ale Africii moderne se întâlnesc şi ies la suprafaţă. Roland de Pury, un pastor elveţian care a lucrat ca profesor de teologie, ani de zile în Africa, vede în schimbarea statutului femeii africane, condiţia fundamentală a întregii evoluţii viitoare. El declară :”Nu există om liber, atât timp cât nu există femeie liberă lângă el. Nu există independenţă, atât timp cât nu există perechea independentă şi responsabilă”. Nu s-ar putea oare adăuga: „Nu există pereche independentă, cât timp dragostea nu devine temelia căsătoriei” ?!? Dar dacă este adevărat că cheia soluţiei problemelor africane, adică „ajutorul pentru dezvoltare” în sensul cel mai real – constă într-o înţelegere aprofundată a ceea ce este dragostea şi în special dragostea conjugală, noi ne trezim aici, dintr-odată, cu mâinile goale.
Ce avem noi de fapt să oferim Africii în această privinţă? În acest domeniu, ce găseşte un african când vine în Europa? Nu am descoperit noi înşine abia acum, că iubirea este temelia căsătoriei ?!?
Şi deşi noi nu practicăm cumpărarea femeilor, nu trebuie oare să apărăm fără încetare această temelie împotriva altor forme ameninţătoare ale materialismului? Cel care întâlneşte un alt om, învaţă a se cunoaşte pe el însuşi. Întâlnind Africa, vedem dintr-odată Europa sub o altă lumină. Încetăm să mai fim cei care dau cu corespondenţa, să ne mai considerăm ca oameni evoluaţi în fruntea progresului, care au un răspuns la toate. Ne trezim deodată aici, ca nişte oameni aflaţi în pericol şi care au ei înşişi nevoie de ajutor.
În momentul când am înţeles toate acestea, mi-a parvenit de la Cecilia scrisoarea următoare, care mi-a redat curajul să reiau lupta pentru căsătoria cu Francisc.

Y…, 2 iulie

Cecilia către Walter Trobisch

Vă scriu pentru că sunt foarte neliniştită. De vreo patru săptămâni nu mai am nici o ştire de la Francisc.
Mi-a vorbit mult despre dumneavoastră. De aceea vă şi scriu.
Cunoaşteţi istoria întâlnirii noastre. Era în autobuz, când reveneam de la spital cu copilul surorii mele, ca să-l aduc în sat la noi. Şoferul autobuzului a demarat înainte de a-mi fi descărcat bagajele. Francisc mi le-a readus şi a petrecut noaptea la noi. A doua zi şi-a continuat drumul, ca să meargă în satul mamei sale. Cum ştiţi, şi-a pierdut serviciul din cauza unei istorii cu o fată.
La început, când am ajuns aici la şcoala din Y., ne scriam aproape zilnic. Dar de la începutul lui iunie, scrisorile mele rămân fără răspuns. Sunt foarte îngrijorată. Ce trebuie să fac? Puteţi să mă ajutaţi?

B…, 10 iulie

Walter T., catre Cecilia

Ai facut bine ca mi-ai scris. Ne cunoastem, cu toate ca nu ne-am vazut niciodata. Da, pot sa spun ca te cunosc mai bine ca pe multi oamnei pe care-i intalnesc zilnic. Francisc te-a zugravit intr-un chip asa de viu in scrisorile lui, ca te-as recunoaste de la prima vedere.

Stii afectiunea pe care i-o port si care dataeaza deja de cand era in scoala. Aceasta este o legatura solida intre tine si mine. Mai mult chiar: am devenit aliati. Caci suntem impreuna angajati intr-o lupta….

Mentionez acel pas gresit cu o fata. Francisc era de-a dreptul disperat cand si-a pierdut serviciul. Din fericire, mi-a scris numaidecat. Pe atunci am avut o corespondenta sustinuta, pe care o cunosti in parte.

El era mai ales dezamagit de biserica lui, care ii interzisese sa ia parte la Cina Domnului. Se simtea parasit de easi era asa de necajit, ca ma temeam sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu.

Dar s-a produs contrariul, si tocmai aici este minunea: credinta lui s-a adancit. S-a simtit iertat. El a inteles ca ceea ce face Dumnezeueste mai mare decat ceea ce pot face oamenii. El a avut curajul sa se faca mic de tot inaintea lui Dumnezeu. Si atunci Dumnezeu a crescut in ochii lui.

A fost un moment decisiv. Trebuie sa fii recunoscatoare ca iubesti un om care a luat o asemenea hotarare.

El te-a intalnit la intoarcerea lui acasa. Intamplare? Pentru Francisc era mai mult de atat. Pentru el era semnul ca Dumnezeu nu-l parasise, ca inca il iubea. Din cauza ta, credinta lui s-a intarit: pentru ca existai tu, el a gasit incredere in Dumnezeu.

De asemenea, cand tatal tau i-a cerut imediat 100.000 franci CFA, el a primit o lovitura teribila. Toata credinta lui a fost zdruncinata. El mi-a scris o scrisoare indignata. O scrisoare tipica firii lui. Il cunosti: cum apar dificultati, iti arunca totul in fata: credinta, iubire, Dumnezeu, statulk, biserica, tu si eu.

Iata cateva mostre din aceasta scrisoare:

„…mai bine as vrea sa mor decat sa traiesc o asemenea viata”

„…acuz pe conducatorii tarii noastre, care sunt avizi dupa banii saracilor, in loc sa desfiinteze monoploizarea femeilor de catre cei bogati…”

„…acus aceasta societate asupritoare, aceasta domnie absoluta a clanului, care sorteste o fata sa satisfaca exigentale parintilor ei, pentru a mentine echilibrul financiar al familiei.”

„…acuz obiceiul care permite parintii sa-si exploateze copiii…o traditie care favorizeaza exploatarea unei tinere perechi de catre clan…”

„…acuz parintii prea lenesi ca sa lucreze, care isi exploateaza fetele pentru a-si plati datoriile…”

„…acuz biserica…ea care pedepseste in loc sa ajute…”

„…de ce imi arata Dumnezeu calea Sa, fara a-mi da si posibilitatea ca s-o urmez? Daca o casatorie din dragoste ramane privilegiul bogatilor, de ce nu face Dumnezeu sa cada din cer cei 100.000 franci CFA de care am nevoie…?”

Aceasta scrisoare este din 3 iunie. De atunci, nici eu nu mai stiu nimic de Francisc. Cecilia, am recitit adesea aceasta scrisoare, si de fiecare data am avut caeeasi impresie: este o scrisoare teribila. El e asa de sincer in furia lui. FRancisc acuza pe toata lumea, cu exceptia lui insusi. Ai zice ca el e primul si singurul care are de platit o dota. Dar acesta este Francisc: cand este vorba de problemele altora, el nu poate sa se puna in pielea lor. Dar cand e vorba de el, cade din nori.

In orice caz,, aceasta scrisoare nu trebuie sa ramana fara raspuns. Ea exprima ceea ce simt multi ca el. Mi s-a taiat rasuflarea si nu gaseam ce sa mai spun, caci nu voiam sa ma multumesc cu vreo banalitate. Stiu bine ca noi europenii suntem in parte vinovati de aceasta situatie, caci dintr-un obicei bun noi am facut unul rau.

Scrisoarea ta a picat tocmai cand ma intrebam ce raspuns i-as putea da lui Francisc, pentru a-l ajuta intr-adevar.

Cecilia, iti cer sa raspunzi tu persoanal la aceasta scrisoare. Poti sa-l ajuti mult mai mult ca mine.

Sa devenim aliati, pentru casatoria voastra. Arata-i ca iubirea nu este un fruct oprit africanilor, cum cred multi. Arata-i ca africanii au dreptul de a iubi si ca ei sunt in stare de lucrul acesta.

Aceasta nu e o chestiune de bani, ci o chestiune de credinta. Arata-i ca credinta nu acuza, ci ca ea se arunca in lupta!

Mai este un pasaj din scrisoare, pe care nu l-am citat inca. Iata-l: „…acuz pe fetele care raman nesimtitoare si pasive la acest flagel care este dota, care-i lasa pe parinti sa faca de capul lor, pentru ca apoi ele sa se planga de casnicia lor care le inchide mai rau ca zidurile sau sarma ghimpata”.

Numai tu, Cecilia, poti sa-i raspunzi la acest repros. Arata-i lui Francisc ca sunt in Africa fete care nu raman pasive.

Este o sarcina grea, dar am incredere si stiu ca pot conta pe tine.

Y…, 20 iulie

Cecilia catre Walter T.

Ieri am facut ce mi-ati cerut – am raspuns la scrisoarea lui Francisc. Am luptat mult cu mine insami. La inceput nu voiam sa-i scriu. Dar am incercat totusi. Uitati scrisoarea alaturata. A fost greu de scris, si acum nu am curajul sa i-o trimit. Toata noaptea m-am gandit cum sa procedez. Atunci mi-a venit ideea sa v-o trimit ca s-o revedeti. Dar cititi-o si sotiei dumneavoastra. Daca ea crede ca e bine sa i-o trimit, o voi face.

E greu sa fii absolut sincer fara sa jignesti. Mi-e teama de raspunsul pe care-l voi primi. Cred ca e mai bine sa suprim ultima propozitie. Este prea dura.

Y…, 19 iulie

Cecilia catre Francisc

Iubesc un barbat. El se numeste Francisc. Tu sa nu te indoiesti nici o clipa de lucrul acesta, indiferent de ceea ce vei citi mai departe.

M-am atasat de tine din prima clipa a intalnirii noastre in autobuz, cand m-ai ajutat sa-mi duc lucrurile acasa. M-am simtit si mai atrasa spre tine in acea noapte, pentru ca n-ai incercat sa vii la mine. Am simtit ca nu te intereseaza numai corpul meu, ci intreaga mea fiinta. Nu numai pentru o ora de dragooste, ci pentru o intreaga viata in comun.

Tocmai pentru ca te iubesc, de aceea iti vorbesc atat de deschis in aceasta scrisoare.

Pastroul Walter mi-a trimis copia unei parti din scrisoarea ta din 3 iunie si mi-a cerut sa-ti raspund.

Cand am citit aceasta scrisoare, mi-a fost putin rusine pentru tine. Dar cel putin stiu acum de ce am ramas asa de mult timp fara vesti.

Francisc, te inteleg foarte bine. Am pastrat toate scrisorile tale. Cand le citesc si le recitesc, simt efectul pe care cererea tatalui meu a avut-o asupra ta. Stiu ca esti sarac. Stiu ca ti-ai pierdut serviciul. Simt cat ma iubesti…

Poate ai dreptate cand spui ca biserica a gresit. Ai sigur dreptate cand mentionezi nedreptatile din tanarul nostru sat. Vechiul si noul se infrunta si se ciocnesc aici – nu poate fi altfel. Dar nu trebuie niciodata sa uiti ca la noi s-a operat intr-o generatie schimbarea pentru care Europa a avut nevoie de secole. De aceea, un obicei bun a devenit unul rau, cum spune pastorul Walter. Nu sunt numai europenii responsabili, ci si noi.

Dota are totusi ceva bun: ea ne arata noua, fetelor, ceea ce valoram noi in ochii barbatului. Cam asa este situatia: il iubim pe acela pe care il costa scump casatoria cu noi, care lupta ca sa ne merite.

La inceput, ti-am scris: iubesc un barbat. Dar un barbat nu face doar sa acuze, ci el lupta. Doar acuzand pe Dumnezeu si lumea, nu schimba lucrurile. Am stima pentru tine daca lupti. Si eu nu pot sa te iubesc decat daca te stimez. De aceea te rog staruitor sa lupti pentrumine, sa lupti impreuna cu mine pentru casatoria noastra. Caci nu vreau sa te las singur – vreau sa lupt impreuna cu tine.

Ai dreptate, majoritatea fetelor se lasa in voie vandute ca o marfa. Eu nu le iau apararea. Dar Cecilia ta nu este ca ele.

Cu cat luptam mai mult, cu atat casatoria noastra va fi mai pretioasa. Ceea ce cade din cer gata copt, n-are valoare – nu ne leaga, nici nu ne uneste.

Sunt convinsa ca Dumnezeu ne-a destinat unul pentru altul. Nu iti pot explica, dar am aceasta siguranta in mine. Nu pot sa-ti spun acum, adica nu stiu exact cum vom obtine banii, cum vom schimba hotararea tatalui meu, sau cum vom gasi de lucru pentru tine. Si totusi, stiu in adancul sufletului meu ca exiasta o cale, ca intr-o zi ne vom apartine unul altuia.

Tocmai ca Dumnezeu nu ne da ajutorul Sau facand sa ploua bani din cer, ci El ne insoteste pas cu pas prin toate greutatile, cand noi ne punem mana noastra intr-a Lui. Ceea ce ne trebuie nu sunt banii, ci convingerea, increderea in Dumnezeu.

Inca o data: Te iubesc. Dar iubesc Francisc – barbatul si nu Francisc – carpa. (Aceasta este ultima fraza suprimata).

B…, 22 iulie

Ingrid T. catre Cecilia

Dupa dorinta ta, sotul meu mi-a citit scrisoarea adresata lui Francisc. Ai nimerit-o cu aceasta siguranta de sine, pe care numai dragostea o da. Trebuie sa marturisesc: n-as fi crezut niciodata ca o fata de varsta ta sa fie in stare sa scrie o asemenea scrisoare. Iti sunt recunoscatoare si sper ca vom avea curand ocazia sa facem mai bine cunostinta. Da, stiu cat este de greu sa ajuti fara sa jignesti. Un doctor nu poate totdeauna sa serveasca alifie, el trebuie cateodata sa taie in rana. In casnicie, unul este medicul celuilalt.

Numai cel ce poate sa vindece are dreptul sa faca rau. De aceea trebuie sa iubesti mult, ca sa indraznesti sa faci pe cineva sa sufere. Numai dragostea intruchipeaza dreptul si datoria. cacci dragostea adevarata nu este sentimentalitate si mila, ci ceva tare si curajos.

Ceea ce m-a impresionat este ca tu stabilesti o relatie intre respect si dragoste. Pentru a explica porunca: „Sa nu comiti adulter!” (Exod 20:14), Martin Luther spune: „care este sensul acestor cuvinte? – noi trebuie sa ne temem si sa-L iubim pe Dumnezeu pentru a trai o viata curata si sfanta in gandurile noastre, in cuvintele si in actiunile noastre, si sa avem in casnicie o stima si afectiune reciproca”.

Si aici gasim aceeasi relatie. Stima si rspectul au un sens mult mai profund decat ceea ce spui tu. Respectul recunoaste si gaseste ceea ce este demn de a iubi acolo unde ceilalti nu vad nimic care sa merite lucrul acesta. Cred ca o femeie care iubeste cu adevarat, isi iubeste sotul in clipele lui de slabiciune, de esecuri, cand isi pleaca capul ca frunza uscata a unui bananier. Numai acela care are acest respect iubeste cu adevarat.

Poti sa transmiti linistita scrisoarea! E foarte buna. Dumnezeu sa-ti binecuvinteze curajul si sinceritatea! Fii fara teama! Daca Francisc se infurie, sotul meu va sti sa-l imblanzeasca!

Aici se poate spune: „In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita izgoneste frica” (1 Ioan 4:18)

E…, 27 iulie

Francisc catre Walter T.

Deci, ati reusit sa ma faceti sa va scriu din nou.

Abea am primit scrisoarea Ceciliei, pe care o datorez grijii dumneavoastra. Ah, este foarte abil din partea dumneavoastra ca ati introdus-o pe Cecilia in circuit! Ma cunoasteti bine si stiti exact punctul meu slab….

Dar scrisoarea a avut un efect exact contrariu celui pe care l-ati asteptat. Ea nu este numai o critica, ci si un afront.

Si eu care o credeam pe Cecilia un inger! Acum ingerul si-a aratat ghiarele…

Dar e mai bine asa: stiu cel putin la ce sa ma astept. In fond, sunt multumit ca ea mi-a scris scrisoarea aceasta, care m-a facut sa-mi pierd iluziile. Dezamagirea imi face soarta mai usoara.

M-am culcat cu prima fata intalnita pentru ca ea mi-a spus ca nu sunt un barbat. Pe aceasta o voi parasi pentru acelasi motiv. Dumneavoastra mi-ati scris o data: „curajul consta aici in a te feri”. Ea a facut bine sa lase sa-i cada masca inainte de a o lua in casatorie. Cum sta scris in Biblie? (Efeseni 5:22-24). Va copiez pasajul, domnule pastor, ca sa n-aveti nevoie sa-l mai cautati: „Sotiilor, fiti supuse sotilor vostri ca Domnului!”, versetul 22. „Caci barbatul este capul sotiei, dupa cum si Christos este Capul Bisericii, El, Salvatorul corpului”, versetul 23. „Si dupa cum Biserica este supusa lui Christos, tot asa si sotiile sa fie supuse sotilor lor in toate lucrurile!”. versetul 24.

In toate! Daca de pe acum ma contrazice, ce va fi in casnicie? Nu vreau decat o sotie care sa-mi dea ascultare, si aceasta fara conditii, in toate. Asa scrie in Biblie. Asa cum credinciosii trebuie sa ssculte de Christos, la fel si sotia trebuie sa asculte de sotul ei. Lucrul acesta e limpede si fara dublu inteles.

Sunt un om prevenit. Va multumesc !

B…,3 august

Walter T. catre Francisc

Ai reactionat cum ma asteptam. Esti un prost. E clar ca lumina zilei:esti un mare prost. Am citit scrisoarea Ceciliei inaintea ta, si dupa dorinta ei, am citit-o si sotiei mele. Amandoi am vrea mult sa o citeasca multe mame, precum si multi tineri si tinere, nu numai aici in Africa, dar si in Europa. Este os crisoare absolut remarcabila. Noi am fost foarte impresionati. Cecilia ta nu este nici proasta, nici papusa, nici vita de munca, ci o fata foarte matura. Te felicit pentru alegere. Nici nu-ti dai macar seama ce noroc ai sa fii iubit de o asemenea fata. Mi-ai scris sub efectul maniei, cand n-ai citit decat o singura data scrisoarea. Niciodata nu trebuie sa faci asa ceva. Mai bine sa dormi o noapte inainte:aceasta iti da o perspectiva ca sa judeci sanatatos.

Reciteste scrisoarea in liniste. Iti dai seama cat a costat-o pe Cecilia ca sa ti-o scrie? Si daca ea are cuvinte tari, nu este tocmai pentru ca te iubeste?

Sa stii, iubirea nu orbeste, ci dimpotriva, deschide ochii. Ea permite sa vezi defectele si slabiciunile celuilalt si sa-l iubesti cu toate greselile si slabiciunile lui, asa cum este el.

Tu m-ai intrebat odata cum s-ar putea sti daca cineva te iubeste. Ti-am raspuns: cand defectele celuilalt nu te mai deranjeaza. Desigur, nu iubesti defectele, dar il iubesti pe celalalt cu defectele sale. Te simti responsabil fata de el.

Ei bine, Cecilia te iubeste in acest fel. Si tu, in loc sa-i multumesti, te superi! Poate ca te crezi fara defecte?

Fii sincer: tot ce spune Cecilia este adevarat. Defectul tau este ca renunti prea repede.

Da, eu stiu ca adevarul raneste. MAI ALES CAND E INTEMEIAT. Suntem cu totii foarte sensibili in privinta aceasta, si mai ales noi barbatii cand suntem criticati de femei. Acelasi lucru este valabil si pentru europeni. Dar, in Africa barbatii sunt deosebit de sensibili din acest punct de vedere. Motivul este ca femeia nu a fost considerata niciodata egala cu barbatul. Nu se accepta critica atunci cand ea vine de la cineva inferior noua. Acesta este cauza golului si monotoniei din multe casnicii.

Unul dintre prietenii mei a scris o scrisoare viitoarei lui sotii, ca sa-i spuna ce anume asteapta el de la ea. Din aceasta lunga scrisoare nu iau decat cateva fraze:

„ea trebuie sa ma stimuleze printr-o critica neobisnuita si deschisa, pentru ca sa ating cel mai inalt grad in ce priveste binele.”

„ea nu are voie sa-si piarda increderea chiar daca am deziluzionat-o”

„ea trebuie sa ma ajute sa nu esuez in depasirea inclinatiilor mele rele”

„ea nu are voie sa se prefaca, ci sa-mi spuna imediat daca am jignit-o.”

Intelegi ce voia el? – nu o sclava care sa suporte de toate, ci o partenera egala, care sa stea langa el inaintea lui Dumnezeu. Lucrul acesta poti sa-l faci numai cu o partenera cu care poti intr-adevar sa devii in mod complet o „singura faptura”, o fiinta noua si vie. Dar aceatsa unire cere o critica reciproca.

SI ACUM Efeseni 5! Ar trebui poate sa fii mai atent cand citezi la intamplare cateva versete din Biblie, doar pentru a dovedi ca ai dreptate. Versetele biblice nu sunt niste stampile care sa arate altora: vedeti, si Dumnezeu gandeste ca mine!

CUVANTUL LUI Dumnezeu este ca „un ciocan care sfarama stanca” (Ieremia 23:29), care inlatura ceea ce impiedica, ceea ce face rau, care formeaza si transforma. Cuvantul lui Dumnezeu ne provoaca la lupta.

Tu ai citit versetele 22 la 24, pentru ca aceasta te aranjeaza. Multumesc pentru ca mi le-ai copiat. Dar eu am deschis totusi Biblia si am adaugat aici si versetele 21 si 25.

versetul 21 insista asupra supunerii care se sprijina pe reciprocitate si care spune: Supuneti-va unii altora in teama lui Christos!

Apoi vin versetele pe care le-ai citat, si anume ce inseamna lucrul acesta pentru femeie. Iar versetul 25, ce inseamna pentru barbat. Tu ai omis acest verset. Iata-l:”Barbatilor, iubiti-va sotiile asa cum Si-a iubit si Christos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea”

Este o fraza extraordinara. O viata intreaga n-ar ajunge pentru a-i masura adancimea.

cum Si-a iubit Christos Biserica? El a servit-o! El a lucrat pentru ea, a ajutat-o, a mangaiat-o si chiar i-a spalat picioarele – ceea ce odinioara eran o munca de scalv. Ea – Biserica, era totul pentru El, si El i-a dat totul, chiar si viata.

Dupa cum vezi, Cuvantu lui Dumnezeu este o sabie cu doua taisuri! Christos n-a fost ceea ce ne-ar place noua oamenilor sa fim, niste sefi care se lasa serviti. El a fost sclavul Bisericii Sale, si folosesc acest cuvant plastic pentru ca el face rau urechilor tale africane. Numai ca scalv al Bisericii Sale a fost El Capul ei. La fel si tu. Tu esti capul sotiei tale in masura in care esti scalvul ei.

Cu atat mai mult cu cat Biserica nici nu asculta totdeauna de Christos! Ea nici nu se tine de vorba Lui, si aceasta continua si azi! Tu insuti faci tot felul de critici cu privire la Biserica. Si eu. Ea are atatea defecte si cusururi, adca te gandesti la toate certurile si disputele fara sfarsit. Dat El a iubit aceasta Biserica, pentru ea a murit. Prin iubirea Lui, El a facut-o demna de a fi iubita. Si cand ea Ii da ascultare, n-o face din datorie, ci pentru ca asa vrea ea, pentru ca nu poate trai fara Capul ei.

Tu nu simti ca Cecilia nu vrea decat un singur lucru: a-ti apartina, asa cum un corp apartine capului sau? Cu critica ei, ea nu cauta decat sa atinga un singur tel: ca tu sa devii intr-adevar capul, pe care nu cere altceva decat sa-l asculte.

Pentru aceasta te roaga ea sa lupti, asa cum Christos a luptat pentru Biserica. Lupta ta pentru ea este serviciul pe care tu i-l aduci ei.

Adevaratul curaj, in aceasta situatie, este urmatorul: nu ca sa fugi, ci sa devii un om matur !

Trebuie sa te duci cat mai repede cu putinta la Y. ca sa vorbesti cu Cecilia !

E…, 14 august

Francisc catre Walter T.

Ei, iata inca o scrisoare! daca nu va cunosteam, as fi rupt-o. Ce sa spun? Frumoasa predica!

Numai ca dumneavoastra plutiti in nori si nu sunteti cu picioarele pe pamant. Nu aduceti nici o solutie practica.

Singura idee de ordin practic din scrisoarea dumneavoastra este in ultima fraza. Dar aceasta nu se poate. Cum credeti ca este posibila o intalnire cu Cecilia? Daca ma duc sa o caut la iesirea ei de la scoala, imediat, toata luma va incepe sa palavrageasca. Ea locuieste la unchiul ei, acolo nu ma pot arata. In tot orasul nu exista nici un singur parc cu banci, nu am nici masina. De altfel, daca as avea masina, as avea bani si as putea sa ma casatoresc.

De bani, dumneavoastra nu suflati nici un cuvant. Vorbiti numai de iubire. Dar foarte adesea, ca in cazul meu, banul cu iubirea merg impreuna. Numai cel care are bani se poate casatori.

Ceea ce am nevoie sunt banii. Si bani voi avea numai daca lucrez. Eram invatator intr-o scoala a Bisericii., Biserica m-a dat afara. De altfel, daca Isus este Capul si Biserica e corpul, daca deci, ambele sunt una – cum se poate ca Isus Christos sa ma ierte si Biserica nu?

In plus: nu pot conta decat pe mine. Alti tineri au un tata sa

u o familie care ii sustin. Situatia mea este urmatoarea:

Bunicul meu a avut trei fii: Tonye, Moise si Otto. Tonye era cel mai mare – nu era crestin, caci avea doua sotii. Moise, cel de-al doilea, era profesor de religie si nu avea decat o sotie. Ea i-a nascut patru copii, dintre care doi baieti. Otto, cel mai mic, a avut o singura sotie – Marta, care i-a nascut un baiat – Iacob.

Dar iata ca Otto moare si Marta devine vaduva – o situatie ingrozitoare in Africa, pentru ca este in legatura cu dota, despre care Cecilia spune ca ii da „o valoare” – ea nu-si da seama…

Daca moare o femeie, nu este asa de ingrozitor pentru sot. El pierde un bun, la nevoie, un bun poate fi inlocuit. O vaduva, dimpotriva, este ca un bun care si-a pierdut proprietarul. Ea este parasita, fara nici o autoritate, fara nici un jutor.

Marta, vaduva, ramane cu fiul ei Iacob.

In mod normal Moise, ca frate mai mare a lui Otto, ar fi trebuit sa se casatoreasca cu Marta. Dar nu se putea, el era crestin si chiar profesor de religie. Nu-i era ingaduit sa aiba decat o sotie. Legea Bisericii vrea asa, si ea este foarte aspra. Legea vechilor noastre obiceiuri ar fi fost mai blanda. Dar Moise era profesor de religie – el n-avea dreptul sa fie bun.

Moise l-a chemat la el pe Iacob cand a avut 10 ani pentru ca sa continue scoala. Aceasta era tot ce putea face pentru el.

Marta a fost data lui Tonye – ea a devenit a treia lui sotie. El a urat-o de la inceput, si o data cu ea crestinismul. O neglija, se purta rau cu ea, o persecuta. Ea nu primea nici haine, nici incaltaminte. Ea n-avea o coliba unde sa-si faca gospodaria, nici macar dreptul la o bucata de sapun.

Totusi, Tonye a avut cu ea un copil.

Acest copil sunt eu.

Tonye avea deja un fiu cu cea de-a doua lui sotie, care era preferata lui. Pe mine nu m-a recunoscut niciodata ca pe fiul lui.

Numai mama mea se ocupa de mine. Cum nu avea sapun ca sa ma spele, am avut o boala de piele. Mama abea putea sa-mi acopere goliciunea cu o carpa, si mi-era rusine sa merg asa la scoala. Am fugit si am ratacit pana in momentul in care m-ati chemat dumneavoastra. De aici incolo cunoasteti istoria mea.

Intelegeti de ce nu pot astepta nimic de la familia mea? Pentru tatal meu eu nici nu exist, cu atat mai mult pentru ca sunt crestin. N-o am decta pe mama. Ea are tocmai atat cat sa traiasca, cultivandu-si gradina.

Nu pot conta pe vreo mostenire. Chiar daca moare fiul preferat al tatalui meu, este Iacob care trece inaintea mea, ca si cei doi fii ai lui Moise.

Si dumneavoastra imi spuneti sa merg ca s-o vad pe Cecilia! Cu mainile goale? Nu!

B…, 20 august

Walter T. catre Francisc

Iti multumesc ca mi-ai povestit tot trecutul tau. Sunt zece ani de cand ne cunoastem, de ce a trebuit atata timp ca sa ajungem aici?

Scrisoarea ta mi-a aratat ca noi, misionarii suntem trimisii lui Dumnezeu destul de slabi. Cand ai venit sa ma vezi acum 10 ani, mi-ai spus ca tatal tau nu se ocupa nici de tine, nici de mama ta. Era adevarat. Dar eu nu mi-am dat seama de mizeria si de suferinta ce se ascundeau sub aceste vorbe. Te-am primit la statiune si nu te-am intrebat mai mult.

Noi facem intodeauna aceeasi greseala: nu intrebam. Nu vrem sa stim prea mult. Ne este teama ca povara sa nu ne zdrobeasca. Ne este team ade responsabilitati si preferam sa nu raspundem fratelui nostru.

Un misionar se gandeste prea usor ca a facut destul, chiar si numai aceasta lunga deplasare in Africa. Desigur, noi va intalinim zilnic la serviciu si la scoala, totusi suntem mult prea departe de fiecare dintre voi.

Noi suntem foarte lenesi: in loc sa ne punem in locul vostru si sa incercam sa vedem lucrurile din punctul vostru de vedere, inchidem ochii si furnizam reguli fixe.

Noi procedam ca un om care ocheste cu ochii inchisi., fara a sti asupra cui trimite glontul si daca nu a atins pe cineva – poate ca este o mama cu copilul ei: el nu vrea sa stie.

Lui Christos trebuie sa-I fie rusine de misionarii Sai! Citindscrisoarea ta imi era rusine de mine si , inaintea lui Christos, mi-a fost rusine pentru toata misiunea.

Suntem lipsiti de iubire si chiar de imaginatie. Iata unul care este profesor de religie pentru ca nu are decta o sotie. Dar fratele sau, bunul samaritean, o sa ajunga in iad ca este bigam.

De fapt, nu exista o solutie care sa se aplice tuturor. Nu se poate spune: cutare lucru este drept pentru toti, si cutare lucru este gresit pentru toti. Dragostea nu cunoaste lene. Trebuie sa ne dam osteneala de a cauta in fiecare zi o solutie noua, care sa fie conforma voii lui Dumnezeu; aici este munca grea a iubirii crestine.

Iti cer iertare ca m-am sustras insarcinarii mele, neinteresandu-ma destul de tine, pentru a te intreba mai mult.

Scrisoarea ta arunca o lumina noua asupra a doua puncte care m-au izbit.

Intai de toate, poligamia nu este o solutie, si tu stii mai bine ca mine lucrul acesta, caci ai suferit de pe urma ei.

M-ai intrebat o data daca un om poate iubi mai multe femei. Tu insuti vezi ca nu este posibil: ori nu exista nici o legatura intre el si sotia lui, ori are o favorita intre sotiile sale. In orice caz, rezulta de aici mizerie si desertaciune, gelozie si ura. Biblia dovedeste clar lucrul acesta atunci cand descrie cazurile de poligamie.

Sa presupunem ca moare fiul preferat al tatalui tau. Ce cearta s-ar isca pentru mostenire! Cine poate sa desfaca nodul legitimitatii si ilegitimitatii? Vrajitoarele n-ar lipsi sa se amestece, si chiar ar iesi o lupta in toata regula – intre fratii buni, frati dupa tata si frati dupa mama. Sa nu dorim asa ceva.

Al doilea lucru care m-a impresionat in scrisoare ta este urmatorul: cu toata incurcatura din sanul familiei tale si cu toate greselile misiunii noastre, Dumnezeu te-a calauzit. El te-a luat de mana pentru a urma planul salvarii tale. In ciuda a toate si a toti, El te-a ales si te-a chemat in Regatul sau Imparatia Sa.

Dumnezeu este prezent. El este prezent in suferinta mamei tale si respingerea ei de catre tatal tau.

El ne-a reunit pe noi doi. El ti-a dat credinta. Cu toata neascultarea si infidelitatea ta, El te-a condus spre Cecilia. Iata opara Dumnezeului cel viu. El nu oboseste – cand toti ne parasesc, El ramane fidel.

Tu spui ca scrisoarea mea nu este destul de practica. Eu nu pot sa-ti arat mai mult decat imi arata mie Dumnezeu. Adesea Dumnezeu nu ne arata solutia. El ne indica numai primul pas pe care il avem de facut.

In Psalmul 119, versetul 105, spune: „Cuvantul Tau este o lampa pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea”. Dumnezeu nu ne promite un far care sa lumineze tot drumul nostru. El ne promite o lampa numai la picioarele noastre – ea nu lumineaza mai departe, abea putin inainte. Fiecare drum incepe cu un prim pas.

Primul tau pas este sa gasesti de lucru. Eu sunt fericit sa stiu ca te gandesti si tu la aceasta. Te sfatuiesc sa te duci la pastorul Amos si sa-l rogi sa te reprimeasca in serviciu. Ii voi scrie si eu ca sa-l intreb daca poate sa vorbeasca cu tatal Ceciliei. Dupa parerea ta, este lucrul acesta destul de practic?

Si inca o data: trebuie neaparat sa vorbesti cu Cecilia! Nu-ti fa griji pentru intalnire. O femeie gandeste cu inima si nu cu capul. Chiar si in lucrurile practice, ea are mai multa imaginatie ca barbatul. Poti conta pe Cecilia. Fantezia este copilul dragostei.

B…,20 august

Walter T. catre Cecilia

…Francisc imi scrie din nou. A putut fi smuls din ascunzatoarea lui! Este opera ta, rezultatul acelei scrisori reusite.

Acum trebuie sa stai gata. Poate sa te astepte la iesirea scolii de indata ce reincep cursurile. Gandeste-te unde ati putea sa mergeti impreuna pentru a vorbi linistiti.

B… 29 august

Walter T catre pastorul Amos

Va scriu astazi in privinta lui Francisc. Cunoasteti istoria lui. Eu l-am botezat. Dvs l-ati confirmat. El a devenit institutor si dupa cate stiu, timp de 3 ani a facut treaba buna.
Pe urma, a avut relatii cu o fata. Afacerea a ajuns la urechile elevilor care l-au denuntat. Personal, am impresia ca era o lovitura aranjata. In consecinta, a fost concediat si pus sub disciplina timp de 6 luni.
Am avut atunci o corespondenta sustinuta cu el. Anexez cateva din scrisorile mele, ca sa puteti vedea despre ce este vorba. Aceasta a dus la o prima convorbire cu el, la o consiliere spirituala si la o marturisire completa si fara rezerve.
Eu nu pot sa spun mai mult, dar ca pastor pot afirma ca el arata o cainta sincera, a primit iertarea lui Hristos si incearca un nou drum.
Aici trebuie sa-l sustinem NOI. Stiti ca asalturile impotriva credintei sunt foarte de temut intr-o cotitura de 180 de grade, mai ales cand aceasta cotitura este sincera. Satana ataca cu tarie mai ales pe cei care au luat o decizie in adancul inimii lor ! De aceea, trebuie sa avem pentru Francis sentimente fratesti care-l vor insoti in primii pasi din noua sa viata.
Mai inainte de orice, va rog sa-i permiteti ca sa ia parte imediat la Cina Domnului sa se impartaseasca. Dupa cate stiu, Noul Testament exclude de la Cina numai pe cei care in ciuda tuturor avertismentelor se impietresc pe fata in pacat. Nu stiu nici un singur caz, in care acela care isi regreta si marturiseste pacatul sa trebuiasca sa suporte disciplina Bisericii.
Dimpotriva, ca pastor al lui Francis, eu il incurajez sa ia parte la Cina Domnului, cum se iveste prilejul.
Poate ca acum, dupa abaterea lui, el va intelege pentru prima data, Cina Domnului, in toata profunzimea ei, recunoscand ceea ce este ea : impartasirea lui Iisus cu pacatosul !
Daca noi ii excludem pe pacatosii pocaiti de la Cina Domnului, ea va deveni exact contrariul a ceea ce este de fapt. Ea va fi o procesiune de oameni drepti care prin faptul ca o practica, proclama ca sunt fara pacate, sau mai probabil, ca inca n-au fost prinsi in flagrant delict…
Cand fiul risipitor (Luca 15:11-32) a revenit acasa dupa viata sa de desfrau, tatal sau nu l-a lasat sa astepte 6 luni intr-o incapere retrasa, ca sa verifice daca pocainta lui era sincera, ci l-a imbratisat si l-a primit ca pe fiul sau si a facut un ospat pentru el.
Tocmai faptul de a-L vedea pe Iisus mancand impreuna cu pacatosii, a provocat suparare autoritaitilor religioase de altadata. Aceasta era in ochii lor o blasfemie impotriva lui Dumnezeu.
De aceea, a fost crucificat Hristos ! Cateodata ma intreb daca nu simtim si noi aceeasi suparare. Nu-L crucificam noi pe Iisus din nou, atunci cand interzicem pacatosilor sa stea la masa cu El ?!?
Pentru Francisc aceasta este intr-adevar o problema. El imi scrie: „Hristos m-a iertat, dar nu si Biserica ! Iisus Hristos si Biserica nu sunt in concluzie acelasi lucru ?!?”
Din acest motiv, as vrea sa va intreb daca nu exista vreun mijloc de a-l reintegra pe Francisc ca institutor. Ar fi un semn vizibil ca Biserica nu impune legea ei, ci anunta o veste buna, ca ea nu pedepseste, ci iarta !
Cererea pe care v-o fac are inca un motiv precis : Francisc a facut cunostinta cu o fata. Am impresia ca ei se iubesc si ca sunt destinati unul altuia, dar este problema dotei.
Situatia pare sa fie deosebit de dificila pentru Francisc, care n-are familie sa-l ajute. Dvs cunoasteti aceasta situatie. In acelasi timp, tatal fetei cere imediat 100 de mii de franci si dupa parerea lui Francisc, aceasta suma n-ar fi decat un prim varsamant. N-ati putea cu acest prilej sa vizitati familia fetei ? Ca african, veti inspira desigur mai multa incredere decat mine si veti putea judeca mai bine ce este de facut ! In orice caz, va rog staruitor sa-mi spuneti cu toata sinceritatea impresiile si parerea dvs !

E… 16 septembrie

Francisc catre Walter T.

Ne-am revazut ! A fost ca si cand as fi intalnit-o pentru prima oara ! Totul pare altfel acum !
De saptamani, locuiam la mama mea, in acel satulet departat. In fiecare zi stateam ore intregi asezat in penumbra colibei. Gandurile mele se invarteau in jurul peretilor. Fixam pozele pe care le taiasem din reviste si le lipisem pe pereti, ca si cum ele ar fi putut sa-mi vorbeasca si sa-mi dea un sfat, dar ele se inchideau in tacerea lor ! La sfarsit nu mai puteam sa le suport ! Eram prizonier in inchisoarea unde ma retrasesem si acum zidurile au cazut. Libertatea este pretutindeni si totusi pe dinafara nu s-a schimbat nimic, sunt la fel de sarac ca inainte. S-a intamplat un singur lucru: ne-am revazut.
Un coleg m-a dus cu masina. El trebuia sa se intoarca in aceeasi seara. Nu aveam la dispozitie decat 2-3 ore. Am asteptat-o la iesirea de la scoala. Elevii si elevele ieseau in valuri, dar Cecilia nu era printre ei. Acestea au fost niste momente groaznice ! In fine, ea a sosit ultima ! Ma zarise sigur si astepta ca toti ceilalti sa se indeparteze. Mi-a intins mana fara sa ma priveasca. Cu bratul intins, n-am atins decat varful degetelor ei, cat mai indiferent posibil, rece, ca si cum ne-am saluta in toate zilele.
Pe urma, ea a spus, de parca m-ar fi asteptat: „Sunt doua posibilitati: putem merge la „Magarul rosu” sau la Catedrala Catolica care este intotdeauna deschisa”
Am ales Catedrala Catolica pentru ca n-aveam bani ca sa merg la restaurant. Era o jumatate de ora de mers. Am luat-o inainte. Ea ma urma la distanta. Nimeni nu putea sa-si inchipuie ca eram impreuna. Niciodata nu mi-ar fi trecut prin minte sa merg cu ea la Catedrala Catolica. Intr-adevar, aceasta era deschisa. Ma intreb, oare de ce Bisericile Protestante sunt intotdeauna inchise ???
Am intrat si ne-am asezat pe o banca in spate. Nu ne atingeam si nu ne priveam. Fiecare privea drept inaintea lui. Acum vreti sa stiti ce ne-am spus. Nu sunt in stare sa va spun. Aproape ca n-am vorbit. Era complet altfel decat ma gandisem. Ea a spus: „Sunt multumita ca ai venit !” I-am raspuns: „Iti multumesc pentru scrisoarea ta !” De fapt, voiam sa-i spun altceva, sa-i fac mustrari si sa ma apar. Dar prezenta ei risipise totul ca o suflare de vant.
Am ramas tacuti, nu stiu cat timp. Timpul zbura. Dar intelegeti-ma bine: nu era o tacere imbufnata intre doi oameni suparati. Taceam impreuna. As putea aproape sa-ti spun : ascultam tacerea cum ne unea. Altadata spuneam foarte usor unei fete: „Te iubesc” si voiam pur si simplu sa o am si sa ma distrez cu ea. Acum, pentru prima oara cand as fi avut dreptul sa o spun, nu reuseam ! Mi se parea ca acest cuvant era prea neinsemnat, prea slab pentru ceea ce era in inima mea ! Noi nu vorbeam si totusi ne vorbeam ! Fara sa spunem o vorba, stiam amandoi ca ne iubeam. Aceasta certitudine a pus stapanire pe noi si s-a inradacinat in strafundurile noastre, ca o durere dulce si o bucurie care radia in noi ! A fost cel mai frumos moment din viata mea ! Nimeni nu trebuia sa pronunte cuvantul „iubire” daca n-a trait un asemenea moment ! Era ca si cum ne-am fi cunoscut demult, ca si cum ne-am fi apartinut dintotdeauna ! Aveam impresia ca suntem una si aceeasi persoana: ea o parte din mine insumi, iar eu o parte din ea ! Deodata am inteles: nimic nu putea sa ne mai desparta, nici legea, nici vechile obiceiuri, nici tatal ei, nici banii, nici Statul, nici Biserica ! Atunci mi-am dat seama ca suntem intr-o Biserica ! Ma gandeam, iata-ne amandoi inaintea lui Dumnezeu, promitandu-ne unul, altuia, pe viata ! Mana mea a apucat-o pe a ei si mult timp ele au ramas stranse, linistite, una in alta ! Acum, as vrea sa stiu ce ne trebuie mai mult ?!? Nu suntem noi casatoriti ? Cand incepe casatoria ? Lucrul acesta se intampla numai la Primarie sau trebuie sa se intample la Biserica ??? Nu incepe la logodna, atunci cand unul ii promite celuilalt „vreau sa te iubesc pentru toata viata” ??? Noi am promis acest lucru chiar inaintea lui Dumnezeu ! Deci unirea noastra nu a inceput ?!?
Nu stiu prea bine cum ne-am despartit, eram ca in vis ! Ea m-a rugat sa revin curand si eu i-am spus ca imi caut de lucru. Apoi am parasit Biserica unul dupa altul, indreptandu-ne fiecare in alta directie.

Y… 16 septembrie

Cecilia catre Francisc.

N-am putut dormi toata noaptea si am plans ! Imi reprosez ca n-am vorbit cu tine, inima mea era prea plina ! Vroiam sa-ti spun atatea si nu puteam ! Poate te gandesti ca-mi esti indiferent. Te rog, incearca sa intelegi ! Daca n-am vorbit, acest lucru se explica prin faptul ca eram atat de fericita ca venisesi tu ! N-am pe nimeni in afara de tine !

E… 18 septembrie

Francisc catre Cecilia

Nu plange, Cecilia ! Te rog, nu plange ! Te-am inteles si te inteleg foarte bine, nu trebuie sa te temi !
Nu trebuie niciodata sa-ti fie teama cand sunt langa tine ! E numai greseala mea, trebuia sa vorbesc cu tine, sa te intreb indiferent ce, dar nici eu nu puteam ! Eram atat de uimit de felul natural in care m-ai salutat si de asemenea de faptul ca tu prevazusesi totul… Si apoi, tu erai asezata langa mine, te aflai acolo numai pentru mine ! Acest lucru vorbea mai mult decat cuvintele ! Tu m-ai transformat… Am din nou sperante…
Astazi am ajutat-o pe mama sa lucreze gradina, in loc sa privesc fix betele de bambus de pe acoperis asa cum faceam de obicei. Mama era cu totul uimita !

B… 19 septembrie

Walter T. catre Francisc

Asa deci… ati fost la Catedrala Catolica ! Iti spuneam eu bine ca Cecilia va avea o idee ! Este cam greu in Africa atunci cand un tanar doreste sa se intalneasca cu o fata ! Sunt fericit ca ati putut trai un asemenea moment si imi dau bine seama de tot ce a putut sa va strabata inimile ! Stii tu ca exista albi care pretind ca africanii nu stiu sa iubeasca ?!? Problemele tale pe care le ridici sunt grele ! Tu ai intr-adevar darul de a pune probleme reale ! Ele devin din ce in ce mai complicate si trebuie sa reflectezi mereu, tot mai mult, inainte de a raspunde la ele !
Ma intrebi CAND incepe casatoria ??? Biblia spune ca aceasta este o taina ! O taina nu se poate explica ! Poti doar sa incerci ca sa o aprofundezi ! Niciodata nu ajungi la capatul ei ! Acest inceput tine de asemenea de taina !
Tu imi scrii: „Noi aveam impresia ca suntem o singura si aceeasi persoana”, apoi intrebi: ” Cand incepe sa apara noua persoana ?” In mod oficial o persoana incepe sa existe numai din momentul nasterii ! Dar viata se manifesta inca dinainte ! Cand incepe viata ?!? Biologia spune ca viata incepe inca din momentul conceptiei ! Nimeni insa nu poate constata momentul precis CAND are ea loc !
Acest moment ramane ascuns ! Din acest moment, incepe o viata noua, exista o noua fiinta ! Si totusi, aceasta fiinta nu este inca in acest stadiu ! Este intr-un stadiu intermediar, cand mama o poarta in ea ! Tot ceea ce se poate spune este ca noua fiinta este pe drum. Dar drumul necesita timp. Aceasta fiinta noua trebuie sa creasca precum un prunc la sanul mamei sale ! Cresterea impreuna este tocmai sensul logodnei ! Tot ceea ce traiti voi impreuna contribuie la aceasta crestere, frumosul ca si greul, bucuria revederii si suferinta despartirii, vorbirea si tacerea, scrierea unei scrisori si asteptarea raspunsului, speranta si deceptia, chiar obstacolele si dificultatile. Toate acestea fac sa creasca si sa se maturizeze noua fiinta care deveniti voi impreuna ! Dar aceasta crestere este ascunsa, nimeni nu o stie in afara de voi si de Dumnezeu, eventual cateva persoane carora v-ati destainuit ! Astfel, casatoria voastra a inceput deja si totusi ea nu s-a implinit inca. Ea este ca o mica faptura in pantecul mamei sale, intre fecundatie si nastere. Casatoria voastra este in devenire !
Ziua nuntii va fi o zi de nastere a casatoriei voastre ! Noua fiinta vine pe lume ! Oricine va putea sa o vada ! Se pregateste atunci o sarbatoare si toti vor lua cunostinta de noul fapt !
In logodna va spuneti unul altuia: „vrem sa vedem daca suntem facuti unul pentru altul”. In ziua nuntii, voi declarati oficial: „noi ne-am pus la incercare unul pe altul si rezultatul acestui examen este pozitiv !” Evident, casatoria nu se indeplineste printr-un simplu Certificat de casatorie, dupa cum nici un prunc nu exista, incepand cu actul legal de nastere ! Si totusi, nu trebuie subapreciate aceste lucruri. Casatoria nu este numai o afacere privata, ea cuprinde si partea oficiala si pe cea administrativa. Casatoria ajunge la implinire atunci cand toata lumea ia cunostinta de ea ! Incepand din acest moment, legea o protejeaza ! Martin Luther a spus odata ca „o casatorie secreta NU este o casatorie !” Este o realitate ca din toate timpurile si la toate popoarele, casatoria da nastere la o sarbatoare. Poti fi sigur ca eu doresc foarte mult sa sarbatoresc cu voi venirea pe lume a perechii voastre ! Sunt gata sa fac tot ce pot pentru ca ea sa aiba loc curand ! De aceea, i-am scris recent pastorului Amos ! Dansul nu mi-a raspuns inca !

O… 20 septembrie

Pastorul Amos catre Walter T.

Scrisoarea dvs m-a mirat din mai multe motive ! Misiunea dvs a introdus disciplina Bisericii la noi in Africa, cu toate ca ea nu se practica in Bisericile din Europa si America ! Cat timp misiunea insasi a practicat aceasta disciplina, NIMENI nu s-a ridicat impotriva ei ! Acum, cand pastorii africani o practica, dvs ne criticati ! Si totusi noi nu facem decat ceea ce ne-ati invatat dvs !
Francisc ar fi venit oare la dvs sa vi se destainuie daca nu era denuntat ?!? Daca el ar fi procedat asa, chestiunea fiind cunoscuta numai de el si de fata, poate ca v-as fi dat dreptate ! Dar el s-a „pocait” numai dupa ce a fost prins ! Pentru aceasta trebuie sa examinam DACA pocainta sa este sincera ! Excluderea de la Cina Domnului timp de 6 luni este deci un timp de proba si nu un semn ca iertarea nu i-a fost acordata ! Pe de alta parte, este un avertisment pentru toti ceilalti membri ai Bisericii ! Ei pot lua de aici putere pentru a rezista ispitei ! Daca nu l-as fi sanctionat pe Francisc, multi altii ar fi cazut in ispita prin greseala mea ! Eu nu am acest drept ! Sunt responsabil de puritatea Bisericii ! Pentru ca se spune: „De aceea, oricine mananca painea aceasta si bea paharul Domnului in chip nevrednic, va fi vinovat de trupul si de sangele Domnului !” (1 Corinteni 11:27) Pacatul nu ameninta numai viata unuia singur, ci pe aceea a intregii comunitati. De aceea, Biserica trebuie sa pedepseasca pacatul in fata intregii intregii comunitati pentru ca si Dumnezeu pedepseste pacatul in Biblie ! David a fost pedepsit dupa ce a preacurvit cu sotia lui Urie. Fiul lui David a murit (2 Samuel 12:8), Anania si Safira s-au prabusit si si-au dat sufletul, murind din cauza unei minciuni (Faptele Apostolilor 5:1-11).
Eu ii cunosc pe tinerii nostri mai bine ca dvs ! Le este usor sa-si recunoasca greselile atunci cand acest lucru ii scuteste de pedeapsa ! Ceea ce faceti dvs este foarte periculos ! Daca iertarea respectivilor este data atat de usor, daca e destul sa vina sa va vada si sa se caiasca pentru ca totul sa intre in ordine, atunci, in loc sa se indeparteze de pacat si sa lupte impotriva lui, tentatia pacatului se iveste din nou ! In plus, pedeapsa duce la o adevarata pocainta ! Daca noi nu l-am fi pedepsit pe Francisc, el nu s-ar fi cait niciodata de actul comis ! Din aceste motive, eu nu-l pot reprimi imediat ca institutor la scoala, mai ales pentru ca acest caz este cunoscut de toti profesorii si elevii ! Daca el nu ar fi fost dat afara, disciplina scolii ar fi fost zdruncinata ! La origine, curvia sau imoralitatea sexuala era rara in societatea africana pentru ca era aspru pedepsita, uneori chiar cu moartea ! Misionarii au facut din ea, un pacat capital, daca nu chiar singurul pacat ! Prin aceasta, ei l-au facut atragator ! pe de alta parte, tot ei ne interzic sa-l pedepsim ! CE TREBUIE SA FACEM ?!? Totusi, as fi fericit sa dau urmare cererii dvs si sa vizitez familia Ceciliei, cu toate ca stiu de pe acum argumentele pe care mi le va aduce tatal ei, ca sa se apere ! As prefera ca Francisc sa ma insoteasca ! Vreti sa fiti atat de bun ca sa-i scrieti sa-mi faca o vizita ?!?

Y… 22 septembrie

Cecilia catre Francisc

Scrisoarea ta m-a mangaiat ! Sunt multumita ca nu esti suparat ! Voiam sa-ti scriu acum cateva zile, dar am avut prea multe lectii pentru scoala ! Am aflat o veste buna ! Colega mea Berta, are un unchi la Ministerul Educatiei Nationale ! Ea spune ca doreste sa te faca sa intri ca institutor la o scoala publica din Y. Te rog sa accepti acest loc de munca pentru ca ai putea sa castigi ceva bani si ne vom putea vedea in fiecare zi…

E… 24 septembrie

Francisc catre Walter T.

Va multumesc pentru scrisoarea dvs din 10 septembrie. Va trebui sa ma gandesc ceva mai mult la toate acestea ! Comparatia intre timpul de casatorie si cel al sarcinii unei mame este interesanta ! Numai ca atunci cand este conceput un copil, se poate calcula cu aproximatie data nasterii ! Eu insa nu pot prevede data casatoriei mele ! Acest lucru face asteptarea atat de grea !
Scrisoarea dvs a sosit in acelasi timp cu cea a Ceciliei ! Le pun una langa alta. Ce ziceti, ar fi bine sa predau intr-o scoala publica, crestin fiind ?!? Credeti ca e mai bine sa fim amandoi in acelasi oras ? Ard de dorinta sa fiu alaturi de ea si totusi imi dau seama inca de acum ca scrisorile Ceciliei imi vor lipsi !

B… 27 septembrie

Walter T catre Francisc

Bineinteles ca poti preda intr-o scoala de stat, crestin fiind ! De asemenea, daca Biserica te reprimeste, va trebui sa accepti ! Pastorul Amos mi-a scris ca avand in vedere imprejurarile, nu are posibilitatea sa o faca in perioada imediat urmatoare ! Trebuie sa recunoastem ca dansul are motive intemeiate mai ales ca ia aceasta decizie inaintea lui Dumnezeu ! Aceasta inseamna ca esti liber sa accepti postul de la scoala publica. Dumnezeu ne conduce pas cu pas, exact asa cum ne da painea zilnica si nu o cantitate de hrana care sa ne ajunga toata viata !
Iata sfatul meu ! Primeste acest post la Y, poate ca marturia ta va fi si mai eficace daca traiesti printre necrestini ! Fii foarte atent, vegheaza la purtarea ta si fii vigilent ! Va fi bine de asemenea pentru viitoarea ta casnicie, daca va vedeti mai des ! Ti-am spus deja ca perioada de logodna este un timp de proba ! Nu ca tu trebuie sa o probezi pe Cecilia sau invers, dar voi va veti examina in comun, DACA puteti deveni una inaintea lui Dumnezeu ! Scrisorile sunt foarte utile in acest caz, pentru ca se poate scrie mult mai mult decat se poate vorbi ! Dar nu va puteti cunoaste in intregime numai prin corespondenta ! Trebuie sa va intalniti in toate situatiile de buna ca si de proasta dispozitie ! Va trebuie conversatie pentru a va descoperi unul pe celalalt cu adevarat ! Tacerea este o parte din conversatie. Voi ati facut aceasta experienta care nu este decat o parte, dar acum trebuie sa gasiti cuvintele ! Trebuie sa incercati sa vedeti daca puteti sa va vorbiti si sa va ascultati unul pe celalalt !
O casatorie tacuta este ca o planta fara seva care sfarseste prin a se usca intr-o buna zi !
Nu este necesar sa fiti de acord in toate, dar trebuie sa va iubiti atat de mult incat sa va respectati parerile unul altuia ! In plus, daca o sa va intalniti in fiecare zi, VA FI NECESAR SA VA CUNOASTETI LIMITELE pentru ca sa rezistati in fata ispitei ! Daca sunteti impreuna, atunci gandeste-te la mama ta care a fost si ea candva o fata tanara ! Aminteste-ti ce ti-am scris la inceputul anului: devii barbat, ATUNCI CAND INVETI SA TE STAPANESTI SI SA TE CONTROLEZI ! Stapanirea de sine este decisiva pentru fericire in viata conjugala ! Dar te poti stapani in casnicie, NUMAI DACA te-ai stapanit inainte de casnicie !
Inca un lucru ! Mi-a scris pastorul Amos ! Dansul il va vizita pe tatal Ceciliei si doreste ca sa-l insotesti. Este bine sa mergi la Y ca sa-l vizitezi pe dansul si sa stabiliti impreuna toate detaliile !
In ziua respectiva ma voi gandi in mod special la voi si ma voi ruga Domnului !

B… 28 septembrie

Walter T. catre pastorul Amos

Draga frate Amos, scrisoarea dvs. este foarte obiectiva, aproape glaciala ! Constat prin aceasta ca scrisoarea mea din 29 august v-a afectat si imi dau seama cat a trebuit sa va coste pentru a-mi raspunde ! Va sunt cu atat mai recunoscator de a-mi fi raspuns atat de deschis ! Da, noi misionarii, trebuie sa ne umilim pentru greselile pe care le-am comis ! I-am scris acelasi lucru lui Francisc fata de care misiunea a facut o serie intreaga de erori. Minunea este ca Dumnezeu cu toate erorile noastre, a construit o Biserica ! A Lui singur sa-I fie gloria ! Nu vreau sa ma apar, nu e vorba de mine, e vorba de Francisc si de multi altii care se afla in aceeasi situatie. Pentru ei trebuie sa cautam care este voia lui Dumnezeu ! Va rog sa intelegeti bine ca numai aceasta grija ma face sa va pun intrebari privitoare la scrisoarea dvs.
Exista vreo cale omeneasca ce permite examinarea sinceritatii unei pocainte ?!? Este o dovada de pocainta sincera daca un om se abtine un timp de la un pacat anume ? Dumnezeu nu este oare singurul care poate sa cerceteze inimile noastre ??? Dvs citati 1 Corinteni 11.
In acest pasaj se spune: „Fiecare sa se cerceteze pe sine insusi”
Nu este acesta tocmai contrariul practicii Bisericilor africane unde pastorul si presbiterii cerceteaza pe membrii comunitatii ? Atunci DE CE pastorii si misionarii nu sunt niciodata cercetati la randul lor ?
De fapt, cine este „vrednic” ??? Sunt eu ? Sunteti dvs ? Daca numai cei care sunt vrednici pot lua Cina Domnului, cine o va mai putea lua ? Sunt vrednici tocmai aceia care sunt constienti de nevrednicia lor ! Si Francisc este constient de lucrul acesta mai mult ca niciodata !
De aceea, el este in cautare si are nevoie de impartasire cu Iisus ! Putem noi oamenii sa ne interpunem intre el si Domnul ??? Putem noi sa-i refuzam ceea ce Hristos vrea sa-i dea ? Da, sunt de acord cu dvs: Dumnezeu pedepseste ! Dar in toate cazurile pe care mi le dati, Dumnezeu este totdeauna Cel care pedepseste, si nu oamenii sau Biserica ! Nu profetul Natan il pedepseste pe David ! In plus, nu trebuie uitat ca David a trait INAINTE ca Iisus Hristos sa moara pe cruce ! Noi, care traim DUPA Hristos, avem promisiunea din Isaia 53:5 care spune: „El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre ! Pedeapsa care ne da pacea, a cazut peste El si prin ranile Lui suntem vindecati !” Suferind pentru noi, Hristos a luat asupra Lui, pedeapsa pe care o meritam noi ! De aceea, noi suntem eliberati atunci cand ne recunoastem greselile si traim prin credinta ! Nu este aceasta VESTEA BUNA cu care Dumnezeu a insarcinat Biserica ca sa o proclame, darul liber si gratuit al Harului Divin ?!? Gratia sau gratierea pe care o da Dumnezeu nu este ieftina ! Ea a fost platita cu un pret nespus de mare pentru ca a costat viata Domnului Iisus Hristos ! Dar iata ce este de neinteles : aceasta gratiere atat de pretioasa este oferita GRATUIT ! Dvs spuneti ca este periculos. Se poate abuza desigur, aveti perfecta dreptate ! De fapt, trebuie sa recunoastem ca se abuzeaza adesea, dar DUMNEZEU este Acela care Isi asuma riscul, nu noi ! Daca Dumnezeu accepta riscul, trebuie oare ca noi sa ridicam ziduri de protectie in jurul darului Sau liber prin disciplina Bisericii ?!?
Draga frate Amos, acest lucru ne pune o serioasa problema, noua, celorlalti pastori: disciplina Bisericii nu ascunde ea oare, micimea credintei noastre ?!? Nu-i posibil sa-I acordam incredere lui Dumnezeu pentru ca sa pastreze Biserica Lui, curata si fara pata ??? Credeti ca trebuie sa mai adaugam ceva de la noi ? Suntem noi intr-adevar responsabili de puritatea Bisericii ?!? Datoria noastra nu este mai degraba aceea de a proclama Evanghelia, adica gratierea fara conditii, oferita de Dumnezeu ?!? Daca noi suntem ascultatori de Dumnezeu in aceasta misiune incredintata, El va stii sa faca restul !
Ca dovada este exemplul lui Anania si Safira pe care il citati ! Ei nu marturisesc. EI MINT ! De aceea, ei platesc cu viata si cad morti la pamant ! Da, Dumnezeu POATE FI atat de aspru ! Dar inca o data, nu Petru este cel ce i-a lovit cu moartea pe cei doi, ci Dumnezeu Insusi a facut lucrul acesta ! Dumnezeu este Cel care a actionat si tot Dumnezeu este Cel care actioneaza si astazi !
Credem noi lucrul acesta ?!? Ii acordam noi increderea noastra lui Dumnezeu ?!?
As mai avea o ultima intrebare: credeti ca este atat de simplu si costa atat de putin sa-ti marturisesti greselile ? De multe ori, cei care nu au facut niciodata acest lucru, sunt cei care vin cu asemenea argumente ! Pentru mine, cel mai greu lucru din aceasta lume este marturisirea greselilor ! La fel si pentru Francisc care a dat o lupta grea cu sine insusi ! Eu sunt gata sa aduc marturie pentru ca un pastor simte aceste lucruri !
In schimb, inteleg bine ce spuneti referitor la disciplina din Scoala !
De fapt, Scoala nu este o Biserica ! Este limpede ca nu este deloc indicat ca Francisc sa revina la aceeasi scoala, dar poate ca s-ar gasi alta solutie !
I-am scris lui Francisc sa vina la dvs si sa va viziteze si va multumesc mult ca va duceti cu el in vizita la tatal Ceciliei ! Dumnezeu sa va calauzeasca in cursul acestei intrevederi !
Voi fi langa dvs cu gandul si cu rugaciunile mele !

Y… 17 octombrie

Francisc catre Walter T.

Au trecut deja doua saptamani, ba nu, aproape trei… de cand sunt aici la Y ! Nu pot sa cred cum a trecut timpul !
La sosire, am fost sa-l vizitez pe pastorul Amos ! A fost foarte amabil cu mine, chiar m-am mirat foarte mult ! Maine mergem impreuna in vizita la tatal Ceciliei. Fratele meu vitreg Iacob ma va insoti ca reprezentant al familiei. Astfel, va fi o vizita absolut „oficiala”.
Dar inainte de a ma duce acolo, vreau sa va scriu rapid cateva randuri. Cecilia a reusit sa-mi gaseasca de lucru ! In fiecare dimineata, mergand la scoala la ora 8, ma gandesc la ea cu recunostinta. Dar dupa amiaza la ora 17, ii sunt si mai recunoscator, pentru ca este ora cand ne intalnim !
Cecilia este geniala ! Are intotdeauna idei noi. A imprumutat doua biciclete. In fiecare zi dupa scoala facem o plimbare cu bicicleta pana la caderea serii, cand trebuie sa se intoarca acasa la unchiul ei.
Si iata ca noi ne „descoperim” ca sa intrebuintez vocabularul dvs.
O fata este ca o tara necunoscuta ! Abia acum imi dau seama cat de orb am fost altadata, cand consideram fetele ca pe niste obiecte utile, cum ar fi de exemplu o pasta de dinti de care te servesti !
Si eu vroiam sa incerc o fata ca sa stiu „daca e femeie” ! Ah, cand ma gandesc ce idei aveam !
Acum nu mai vreau sa cunosc decat o singura fata : pe Cecilia !
Ca si cum celelalte fete n-ar mai exista ! In Cecilia am gasit toate fetele si toate femeile !
O las pe Cecilia sa pedaleze pe bicicleta inaintea mea pentru ca sa o pot admira in voie. Ea poarta parul pieptanat in sus, iar coafura ii descopera ceafa ! Are un gat lung si mladios ! De curand am visat-o pe Cecilia ! Atunci cand apare un deal, cand Cecilia trebuie sa faca un efort ca sa pedaleze, gatul i se balanseaza in ritmul corpului. As putea contempla ore in sir jocul gratios al trupului ei !
Dupa ce ne dam jos de pe biciclete, ne asezam in iarba ! Nu exista nici un subiect pe care sa nu-l fi discutat impreuna ! Cecilia are parerea ei despre toate ! Eu nu stiam altadata ca o fata poate sa aiba o parere personala ! Ceea ce spune ea conteaza mai putin decat faptul ca zice ceva ! Si apoi mai conteaza si felul in care spune ea ceva ! In acel moment, eu nu mai aud decat sunetul vocii ei si-i contemplez mainile si ochii !
Atunci as vrea s-o ating. Mi-ati scris odata: “Pastreaza mangaierile pentru logodnica ta” Dar PANA UNDE pot sa merg ?!? M-ati sfatuit sa pastrez limitele. Dar unde este limita ?
Si apoi, prefer sa fiu sincer si sa va spun: ne sarutam. Facem ce facem si de fiecare data ajungem aici ! Bineinteles, nu imediat. La inceput, suntem ca doi straini unul de altul. De fiecare data trebuie sa incepem prin a ne regasi. Dar cand vorbim, mainile noastre se cauta reciproc ! Simt ca Cecilia asteapta sa-I iau mana si bratul. Ea ma lasa sa-i sprijin capul pe umarul meu, linistita, fara sa opuna vreo rezistenta, surazand. Pe urma vine si sarutul ! Inseamna acesta prea mult ?!? Putem sa ne sarutam chiar daca suntem credinciosi si crestini ? Daca ne-ar vedea batranii pastori ai Bisericii va dati seama ce-ar spune despre noi ???
Trebuie sa va fac o marturisire ! Cand ne sarutam, dorinta se trezeste in mine ca s-o posed pe Cecilia in intregime si nu pot innabusi aceasta dorinta desi vreau !
Daca nu mi-ati fi amintit de mama mea si daca Cecilia nu mi-ar fi scris “te-am iubit si mai mult in noapte aceea pentru ca nu ai incercat sa vii la mine”, nu stiu ce s-ar fi intamplat pana acum !
Cand m-am predat Domnului Iisus Hristos in noaptea cand am fost la dvs., credeam ca am fost eliberat. Dvs spuneati: “Hristos nu este o nimica toata, ci PRIN PUTEREA LUI POTI INVINGE !” La inceput se parea ca acest lucru este adevarat ! Dar acum vad ca nu da rezultate ! Aceasta dorinta este mai vie ca niciodata ! E clar ca Hristos nu asculta rugaciunea mea… rugaciunea mea se pierde in vid ! Dorinta aceasta este mai puternica decat Hristos ! DE CE nu face Domnul Hristos ceva ca sa ma scape de aceasta dorinta odata pentru totdeauna ?!? Experienta dragostei destrama credinta ! Sau poate ca cel care crede in Dumnezeu trebuie sa se fereasca de iubire ?!?
Sunt momente cand mi-e teama… mi-e teama de mine ! Mi-e teama de animalul care zace in mine ! Intelegeti ce vreau sa spun ?!? Aceasta scrisoare pe care v-o scriu acum este ca un strigat disperat de ajutor ! Maine plec acasa. Cand voi ajunge acasa peste cateva zile, trebuie neaparat sa gasesc in cutia de scrisori o scrisoare de la dvs !
Altfel, se poate intampla o nenorocire !

B… 18 octombrie

Walter T. catre Francisc

Este aproape de miezul noptii, dar vreau sa-ti raspund imediat la scrisoarea ta !
Spui ca Domnul Iisus Hristos nu ti-a indeplinit rugaciunea. Ma-ntreb care a fost rugaciunea ta ?!? Ca Dumnezeu sa te elibereze de sexualitatea ta ??? Ce vrei tu de fapt ? Sa nu mai simti dorinta ?!? Asa ceva nu exista ! Ceea ce se face, se face ca barbat si femeie. Sexualitatea ta exista si atunci cand esti treaz, dar si atunci cand dormi ! Cand lucrezi, dar si cand te distrezi, ea joaca un rol determinant ! Ea este prezenta pana in sentimentele tale cele mai sfinte si in rugaciunile tale cele mai curate !
Daca tu crezi cu adevarat in Hristos, atunci stii ca acum trupul tau a devenit un templu al Duhului Sfant ! Daca ceri “mutilarea” acestui templu, atunci fii sigur ca Hristos nu te va asculta ! Hristos te face capabil sa traiesti cu sexualitatea ta !
Tu intrebi: “cel credincios trebuie sa se fereasca de iubire ?!?” Stiu ca exista un mare numar de crestini care se retrag si traiesc intorsi spre ei insisi. Ei se departeaza de sexul opus si cred prin aceasta dovedesc ca sunt crestini integri si eliberati complet ! EI SE INSALA ! CINE CREDE NU FUGE ! Hristos nu a fugit ci a venit la noi in lumea aceasta. El era un barbat tanar. El a venit in contact cu maini de femei, cu sarutul lor si cu lacrimile lor ! El a venit la capataiul unei bolnave ! El a luat fetita de mana, iar o femeie s-a atins de hainele Lui ! Doua femei care-L iubeau sunt mentionate pe nume: Marta si Maria ! El S-a aflat singur cu femei si le-a vorbit cu putere, uneia care se afla la fantana, iar alteia in timp ce El scria cu degetul in nisip ! Femeia pacatoasa care i-a sarutat picioarele era o femeie pasionala ! Ea a declansat dusmania celor care erau de fata, iar Domnul Iisus i-a luat apararea ! Contacul lui Hristos cu oamenii era liber, neingradit !
Hristos este SINGURUL care a trecut peste toate ! Iata ce inseamna sa fii pe drumul care duce la STAPANIREA DE SINE ! Iata unde vrea El sa te conduca, nu ca sa fugi !
Tu nu poti fugi de sexualitate pentru ca ea se afla in tine si iti apartine !
Hai sa-ti povestesc ceva deosebit din care putem invata cu totii !
Era odata un tigru, care fusese prins si inchis intr-o cusca. Un paznic avea sarcina sa-l hraneasca si sa-l pazeasca. Paznicul voia sa se imprieteneasca cu tigrul si-i vorbea frumos cand se apropia de cusca. Dar tigrul il privea dusmanos cu ochii lui verzi, stralucitori ! Tigrul urmarea fiecare miscare a paznicului, gata sa sara asupra lui. Atunci, paznicului i s-a facut frica de tigru si a cerut lui Dumnezeu sa binevoiasca a imblanzi fiara.
Intr-o seara, cand paznicul nu a fost atent si a adormit in timpul serviciului, o fetita care se ratacise, s-a apropiat prea mult de zabrelele custii tigrului. Tigrul a apucat-o cu ghearele pe fetita si nu s-a mai auzit decat o izbitura si un tipat ! Cand paznicul a venit acolo, nu a mai gasit decat carnea fetitei sfasiata intr-o balta de sange ! Abia atunci paznicul a inteles ca Dumnezeu nu imblanzise fiara ! Teama paznicului a crescut !
El a inchis tigrul intr-o celula, astfel incat nimeni sa nu mai poata sa se apropie de el !
Dar tigrul ragea zi si noapte, impiedicandu-l pe paznic sa doarma. Acest lucru ii aducea aminte mereu de greseala sa fatala pentru fetita ! Cand visa, o revedea pe fetita sfasiata. Din cauza cosmarurilor, paznicul urla in somn de groaza ! Paznicul s-a gandit sa-L roage pe Dumnezeu sa faca cumva ca tigrul sa moara. Dumnezeu i-a raspuns paznicului:
“Fa-l pe tigru sa intre in casa ta, in locuinta ta, in camera ta cea mai frumoasa”. Paznicului nu-i mai era teama de moarte ! Prefera sa moara decat sa mai auda ragetele tigrului ! Paznicul s-a supus Domnului, a deschis poarta tigrului si s-a rugat Domnului :
“faca-se voia Ta !” Tigrul a intrat in casa si a stat linistit. Paznicul si tigrul s-au privit mult timp in ochi. Cand tigrul a vazut ca paznicului nu-i e teama, s-a culcat si a adormit la picioarele lui ! Acesta a fost inceputul ! Dar noaptea, tigrul a reinceput sa raga. Paznicul a trebuit din nou sa-l lase sa intre in casa si sa-i faca fata. A trebuit ca mereu sa o ia de la inceput, in fiecare zi ! Dar niciodata paznicul nu avea fiara in puterea lui “odata pentru totdeauna”. Intotdeauna paznicul trebuia sa treaca peste teama si sa invinga !
In fiecare zi trebuia sa repete proba de curaj. Dupa ani de zile, paznicul si tigrul au devenit cei mai buni prieteni ! Paznicul putea sa mangaie tigrul, putea sa-si introduca mana intre coltii fiarei, dar nu avea voie sa slabeasca fiara din ochi ! Cand se priveau, ei se recunosteau unul pe altul si erau multumiti ca-si apartineau unul altuia, pentru ca fiecare avea nevoie de celalalt pentru a-si implini viata !
Francisc, tu trebuie sa inveti ca sa traiesti cu “tigrul”, sa-l privesti cu curaj ochi in ochi si prin aceasta Hristos te va elibera ! Daca tu crezi cu adevarat in Domnul Hristos, atunci puteti sa va mangaiati cand esti cu Cecilia ! Exista crestini care cred ca pot fi mai placuti lui Dumnezeu, renuntand la lucrul acesta ! Cred ca asta este o prostie ! Pentru ca numai acela care crede in Dumnezeu cu adevarat, poate iubi cu adevarat !
Ma intrebi PANA UNDE poti sa mergi cu Cecilia ? Pana unde ?!? Atat de departe cat poti, adica introdu mana in gura tigrului daca poti ! Dar ai mare grija, nu te supra-aprecia si nu o lua inainte prea repede ! Trebuie sa inveti sa simti CAND a venit momentul pentru un anumit gest sau pentru o anumita mangaiere ! Daca multi oameni recurg la sarut atat de repede si atat de usor, asta nu inseamna ca nu este nevoie de o mare grija si de o adevarata arta ! Nu lasa tigrul din ochi ! El pandeste si urmareste fiecare miscare a ta si recunoaste fiecare slabiciune a ta !
Francisc, eu te pun pe un drum periculos ! Dar STIU ca tu nu poti ceda si nici slabi ! Inca o data te rog sa retii un lucru esential: CINE CREDE, NU FUGE !
Voi da scrisoarea aceasta chiar maine dimineata, ba nu… chiar in aceasta dimineata pentu ca miezul noptii a trecut de mult ! Voi da scrisoarea unui prieten care pleaca maine la Y ca sa ajunga mai repede scrisoarea mea la tine !

O… 23 octombrie

Pastorul Amos catre Walter Trobisch

Va voi povesti astazi vizita la tatal Ceciliei. Dar mai intai, tin sa va multumesc pentru scrisoarea dvs din 19 septembrie. Mi-a facut placere sa aud din gura unui alb si chiar de la un misionar, ca albii nu sunt perfecti !
Fraza unde spuneti ca Dumnezeu poate sa-si pastreze Biserica Sa curata, fara ajutorul nostru, m-a mangaiat mult !
In ceea ce priveste disciplina Bisericii, totul depinde, dupa parerea mea, de aceasta intrebare: poate exista o iertare fara o pedeapsa ?!? Pana si paganii cred ca Dumnezeu pedepseste incalcarea poruncilor Sale ! Iar misionarii au venit sa ne spuna: “Dumnezeu nu pedepste, Dumnezeu iarta !” Rezultatul acestei doctrine este ca acolo unde se raspandeste crestinismul, se raspandeste si dezordinea ! Paganii sunt cei care se tem cu adevarat de Dumnezeu, nu crestinii ! Crestinii isi zic: “Pai daca Dumnezeu nu pedepseste, nu risc nimic daca pacatuiesc !” Atunci ce-i de facut ?!? Nu ma incumet sa va urmez sfatul ! Poate ca imi lipseste credinta ! Poate ca dvs europenii aveti mai multa credinta ca noi africanii ! Dar Bisericile dvs traiesc cumva intr-o mai mare ascultare de Dumnezeu decat Bisericile noastre ??? Sau cumva inchideti ochii ca sa nu vedeti pacatul ?!?
Cand cineva pacatuieste la noi in Africa, pacatul nu cade numai asupra unui individ, ci se rasfrange asupra intregii comunitati ! Cred ca in acest domeniu, noi suntem mai aproape de Biblie ! Dvs nu v-ati oprit la aceasta chestiune !
Acesta este totusi un punct decisiv in problema casatoriei cu Cecilia ! Pentru tatal ei, casatoria lor nu este numai o chestiune intre Francisc si Cecilia, ci intereseaza intreaga familie ! Tatal Ceciliei nu este singurul care poate sa decida suma la care se ridica dota ! Fratii sai si mai ales fratii si tatal mamei Ceciliei participa si ei la discutie ! Tatal Ceciliei a marturisit ca nu are nimic personal impotriva lui Francisc pe care-l considera un baiat cuviincios si cinstit. Dar situatia este urmatoarea:
Prima sotie a tatalui Ceciliei nu a avut copii. Dar el avea nevoie de un fiu. El era convins ca-i datoreaza tatalui sau sa transmita mai departe viata care i-a fost data. Altfel viata nu ar fi avut nici un sens ! Apoi tatal Ceciliei s-a casatorit cu a doua sotie. Aceasta a nascut-o pe Cecilia, iar apoi la scurt timp, trei baieti unul dupa altul !
Acest tata al Ceciliei nu face parte dintre oamenii cei mai saraci. Este un om extrem de activ care poseda o plantatie de cacao. Cu toate acestea, el nu si-a putut permite sa plateasca decat jumatate din dota mamei Ceciliei. Cealalta jumatate va fi luata din dota Ceciliei. Problema e ca el mai are 3 fii pe care vrea sa-i trimita la studii. In fiecare an, costul studiilor e din ce in ce mai mare. Intr-o zi, el va trebui sa-i casatoreasca pe cei 3 fii ai lui si nu are decat o singura fiica. Tatal Ceciliei nu este nici zgarcit, nici lenes, ci doar este foarte prevazator. Unchii dupa mama ai Ceciliei, urmaresc indeaproape chestiunea.
Am vorbit impreuna linistiti. Tatal Ceciliei crede ca o femeie este mai supusa sotului sau, atunci cand acesta a platit mult pentru casatorie. Altfel, ea il poate parasi foarte usor, la prima neintelegere ivita intre ei, putand sa-i spuna: “Eu nu-ti apartin, pentru ca n-ai fost in stare sa dai nimic pentru mine!” De asemenea, sotul este mai fidel atunci cand sotia l-a costat mai multi bani ! Pe vremuri, aceasta dota se platea prin vite de povara. Aceste animale trebuiau restituite daca cumva casatoria era desfacuta. Deci aceste vite constituiau un factor care cimentau casatoria !
Dupa parerea tatalui Ceciliei, europenii sunt cei care introducand banii, au distrus sensul si importanta dotei. Acesta este ca un repros pe care mi l-a adresat, pentru faptul ca m-am “europenizat” ! Nu mi-a spus-o in fata direct, dar eu stiu ce gandeste ! Pentru tatal Ceciliei, dota este un vechi obicei african foarte onorabil, prin care ginerele isi manifesta recunostinta fata de tatal logodnicei si demonstreaza ca este in stare sa-si intretina sotia !
Trebuie mentionat si un alt factor care explica importanta sumei cerute. Am impresia ca tatal Ceciliei are intentia sa-si ia o a treia sotie ! Nu mi-a spus acest lucru, dar asa cred !
Nasterea succesiva a celor 3 fii, a slabit-o foarte mult pe mama Ceciliei. Prin poligamie se pot evita nasteri prea apropiate. Dar daca Biserica spune ca poligamia este un pacat, nu ne spune insa si CUM poate evita o femeie sa aiba un copil in fiecare an ???
De multe ori noi africanii ne intrebam cum rezolva misionarii aceasta problema ?
Dar intotdeauna, asupra acestui aspect, misionarii pastreaza o tacere persistenta !
Vedeti, un alt aspect al chestiunii ! Ce puteam eu sa spun ?!? Nu stiu nici eu cum voi putea sa le ofer fiilor mei o educatie superioara daca imi las fiicele sa se casatoreasca fara ca eu sa incasez o dota !
Este evident ca tatal Ceciliei NU intelege ce inseamna iubirea ! Cum as putea eu sa-i explic acest lucru ?!? Probabil ca va dezamagesc profund, pentru ca v-ati gandit ca daca eu sunt african, as fi putut obtine mai mult de la aceasta intrevedere. Intr-un fel cred ca am obtinut mai mult. Tatal Ceciliei mi-a vorbit mult mai liber decat ar fi facut-o in prezenta dvs. Dar exista totusi si niste dezavaantaje ! Tatal Ceciliei si cu mine facem parte din acelasi trib. Suntem rude indepartate, acest aspect stanjenind discutia noastra ! Cred ca-i sunt prea apropiat ! In acest context, cred ca dvs, ca european, ati putea sa reusiti mai mult decat mine ! Pentru ca sunteti neutru… sunteti din afara… In orice caz ati putea incerca si dvs…
Am fost multumit de Francisc. El s-a aratat moderat si nu s-a pus in evidenta. Dar un lucru este sigur: Francisc va trebui sa-si stranga banii necesari pentru a plati dota Ceciliei ! Nu cred ca exista alta solutie !

B… 26 octombrie

Walter Trobisch catre Cecilia

Sunt convins ca Francisc iti va povesti in detaliu desfasurarea vizitei la tatal tau. Pastorul Amos mi-a scris in mod amanuntit despre cum au decurs lucrurile.
Cecilia, iti cer sa nu-ti pierzi curajul. Dumnezeu este cu voi chiar si in clipele intunecate !
Adevarata cale incepe abia atunci cand nu se mai vede nimic inainte ! Cand totul ne paraseste, orice speranta omeneasca, orice perspectiva de iesire, atunci nu ne mai ramane decat un singur lucru de facut: sa ne lasam in bratele Domnului ! Dumnezeu niciodata nu este atat de aproape de noi ca in aceste momente ! “NU TE TEME, CREDE NUMAI” ne porunceste Biblia (Marcu 5:36) Atunci cand nu ne mai ramane decat Dumnezeu, abia atunci suntem in intregime cu Dumnezeu !
“Crede numai !” este un lucru care trebuie invatat ! Tu si cu Francisc trebuie sa-l invatati impreuna ! Nimic nu poate sa va pregateasca mai bine pentru casnicia viitoare. De aceea, Dumnezeu va trimite acum acest intuneric, sprijiniti-va pe tot ce puteti, pentru a invata si practica impreuna increderea numai in Dumnezeu ! Cum puteti sa invatati lucrul acesta ?
In primul rand, lasati-L pe Dumnezeu sa va vorbeasca si ascultati-I vocea ! Cand sunteti impreuna, deschideti Biblia si cititi un pasaj ! Discutati-l impreuna pentru a intelege ce va spune. Lasati-va mangaiati, sfatuiti si condusi de Dumnezeu !
Apoi impreunati-va mainile si aduceti lui Dumnezeu grijurile voastre ! El singur cunoaste calea pe care trebuie sa o urmati ! El Insusi va va lua de mana si va va calauzi ! El este Cel ce v-a unit si El este Cel care nu va ingadui oamenilor sa va desparta ! Credeti cu putere lucrul acesta !
Sa nu va jenati unul de celalalt ! A te ruga impreuna cu cineva cere un mare efort.
Acum aveti ocazia sa invatati sa va rugati impreuna. Acum este momentul sa vedeti daca puteti sa vorbiti despre toate lucrurile, inclusiv despre credinta voastra ! Credinta comuna este fundamentul casatoriei ! Daca amandoi va construiti casa pe o asemenea Stanca, atunci nici o furtuna nu va putea sa va clinteasca din loc !
Ieri am vorbit mult timp cu sotia mea Ingrid pentru a putea vedea ce se poate face in situatia voastra. Mai intai iti propunem sa-i scrii o scrisoare de multumire pastorului Amos. Este un pastor serios si bun. Este impresionant sa vezi un om la varsta lui, facand acel drum obositor si lung pentru voi ! Eu si Ingrid avem o mare stima pentru dansul !
Acum vrem sa te intrebam un lucru, Cecilia. De aceea iti scriu, cu toate ca scrisoarea este si pentru Francisc ! Scrisoarea ta din 19 iulie ne-a demonstrat ca Dumnezeu ti-a dat darul sa scrii scrisori deosebite, de aceea te intrebam: ai putea sa-i scrii o scrisoare tatalui tau ?!? Stiu ca acest lucru nu se obisnuieste la fetele africane, dar poate tocmai din acest motiv o asemenea scrisoare va avea un efect deosebit !
Din ceea ce ne scrie pastorul Amos, exista doua elemente care ne permit sa avem sperante ! Pastorul Amos spune: “Tatal Ceciliei nu are personal nimic impotriva lui Francisc” iar apoi mai spune: “Este evident faptul ca tatal Ceciliei nu intelege ce este iubirea” Trebuie sa incerci sa-i explici tatalui tau lucrul acesta, sau cel putin sa-l ajuti sa-si faca macar o idee despre ce inseamna acest lucru ! De multe ori, noi pastorii, reprosam tatilor ca nu stau de vorba cu fetele lor. Poate ca problema se pune si invers pentru ca nici fetele nu spun tatilor lor ceea ce simt, sufera si spera. Iti recomand sa scrii aceasta scrisoare in limba ta materna. Spune-i tatalui tau ca-l iubesti, ca-l intelegi, ca nu vrei sa te sustragi indatoririlor fata de el si ca nu vrei sa-l parasesti ! Sa-i faci, tatalui tau, cateva propuneri practice ! Tu ai imaginatie. Bineinteles ca si Francisc trebuie sa fie de acord cu aceste propuneri !
Nu este suficient ca sa va asigurati in timpul logodnei de intelegere si tandrete reciproca si nici sa invatati sa sperati si sa va rugati impreuna ! Mai trebuie sa stiti daca puteti sa va intelegeti in chestiuni de natura financiara, in asa fel incat sa decideti IMPREUNA cheltuielile voastre viitoare. O femeie trebuie sa stie cat castiga sotul ei si trebuie sa fiti de acord asupra felului in care va cheltuiti banii ! Este mai important sa existe intelegere asupra acestor aspecte, decat sa ai multi bani !
Inca o chestiune intre noi, Cecilia ! La inceputul anului, inainte ca Francisc sa te cunoasca, eu i-am scris: “tu esti responsabil inaintea lui Dumnezeu pentru fata pe care o vei iubi !”
Acum iti scriu la fel si tie: tu, o fata tanara, trebuie sa hotarasti PANA UNDE il vei lasa pe Francisc sa mearga in relatiile voastre ! NICI UN TANAR NU POATE MERGE MAI DEPARTE DECAT II PERMITE FATA ! Nu este vorba aici de a avea o falsa mila de el. Fii o regina ! Iubeste un tanar ! Fa din el UN BARBAT !

Y… 1 noiembrie

Cecilia catre Walter si Ingrid Trobisch

Va multumesc mult pentru scrisoarea dvs ! I-am citit-o lui Francisc si am foarte miscati sa constatam ca va puneti in locul nostru, pentru a simti ca si noi si pentru a incerca sa ne mangaiati. Fara dvs. noi n-am stii ca Dumnezeu Se ocupa atat de mult de noi si ca se poate uni credinta cu casnicia ! Fara credinta, noi nu am mai putea face altceva decat sa abandonam totul ! Dar tocmai pentru ca nu stim cum vor evolua lucrurile, ne simtim cu atat mai uniti intre noi !
Pentru prima data am incercat sa citim Biblia impreuna ! Mai intai ni s-a parut curios ! Apoi am observat ca este un lucru binefacator. Dar n-am ajuns inca sa putem sa ne rugam impreuna. Mie mi-e rusine sa ma rog cu voce tare in fata lui Francisc !
Am incercat de asemenea, sa-i scriu tatalui meu, dar nu merge ! Nu pot sa va spun cat de mult ma costa lucrul acesta ! Este limpede ca un european nu poate sa ne inteleaga in aceasta problema. Simt ca parca ma desparte ceva ca un zid de tatal meu. Tatii nostri accepta cu greu ca fiicele lor sa le spuna ceva ! Le este teama sa nu-si piarda autoritatea !
Se gandesc ca noi nu-i respectam si se simt jigniti. Stiu ca propunerea dvs pleaca dintr-o intentie buna. Am inceput sa scriu scrisoarea pentru tatal meu si voi incerca sa o continui, dar fiecare rand este o lupta cu mine insumi. Cu mare greutate pot sa gasesc cuvintele pentru a exprima ceea ce simt. Chiar daca voi reusi sa scriu aceasta scrisoare, stiu dinainte ca nu voi avea niciodata curajul sa o expediez tatalui meu !

Y… 7 noiembrie

Francisc catre Walter Trobisch

Am fost multumit sa gasesc scrisoarea dvs cand m-am intors din acest drum inutil facut la tatal Ceciliei. Ma gandeam la toti cei care n-au cui sa scrie si care n-au pe nimeni care sa le raspunda…
Istoria cu tigrul nu e rea. Ea arata ca cei care inchid tigrul, ca si cei care il lasa sa fuga, sunt pe un drum gresit. Copiii lumii sunt la fel de lasi ca si micii sfinti. Noi nu trebuie sa fugim de lupta. Daca se intampla sa cadem, greseala nu este a tigrului. Depinde de mine ca tigrul sa fie un prieten. Am inteles bine toate acestea. Dar ramane deschisa o problema. Ce inseamna “a introduce mana intre coltii tigrului” ??? Inseamna ca pot sa merg pana la capat, daca eu sunt stapan pe mine si nu “ma grabesc” asa cum spuneti ??? Putem sa ne unim fizic ?!? V-am mai pus aceasta intrebare. Pe atunci, era vorba de fete care-mi erau indiferente, cu care nu voiam sa ma casatoresc si pe care abia le cunosteam. Va amintiti ?
Pe atunci spuneam ca vreau sa ma pregatesc pentru casatorie. Mi-ati raspuns: “Dimpotriva ! Tu inveti lucruri care vor stanjeni viata ta conjugala mai tarziu !” Spuneam ca imi trebuie o fata din cand in cand, pentru a nu cadea bolnav ! Dvs mi-ati raspuns: “Dimpotriva ! Tu iti risti sanatatea !” Spuneam ca voiam sa arat ca sunt un barbat ! Si dvs mi-ati raspuns: “Dimpotriva, nu esti decat o carpa !” In acele vremuri, ati reusit sa ma convingeti ! Dar exista un argument pe care nu l-ati luat in considerare : dragostea.
Daca este o unire din dragoste ?!? Cand este vorba de fete stricate sunt de acord cu dvs !
Dar o unire cu o logodnica ?!? Cu fata pe care o iubesti, cu care te simti una si cu care ai promis sa ramai toata viata ? De ce sa te opresti la simple mangaieri, cand s-ar putea spune, in sensul cel mai profund, ca ne apartinem unul altuia ?
Am auzit odata un pastor spunand: “Casnicia este o gradina in care totul este ingaduit. In afara acestei gradini, totul este oprit !” Asa as fi un sot perfect in ziua nuntii ? Cum ar fi posibil ? Intelegeti-ma bine ! Nu cer dreptul sa-mi petrec noptile cu o fata oarecare de pe strada. Eu vorbesc numai despre Cecilia, cu care vreau sa ma casatoresc !
Ne trebuie intr-adevar un Certificat de stare civila sau de la Biserica pentru a ne permite relatii sexuale ? In interiorul nostru, noi ne simtim inca de pe acum sot si sotie, exact ca dupa ceremonia nuntii !
Cateodata am impresia ca Cecilia asteapta ca sa-mi apartina in intregime. Am un prieten care platise deja jumatate din dota, dar nu voia sa se culce cu fata inainte de nunta.
Intr-o zi, familia fetei i-a restituit dota, temandu-se ca este impotent ! Oare n-ar fi posibil ca si Cecilia sa aiba o asemenea banuiala despre mine ?!? N-ar putea sa-i treaca prin gand ca eu nu o iubesc ?
De curand, Cecilia era intinsa in iarba si privea cerul ! Rochia se intinsese in jurul sanilor si-i descoperea genunchii. Atunci, nemaiputandu-ma retine, am strans-o in brate cu toata puterea ! Ea s-a eiberat din bratele mele si a fugit in locul unde erau bicicletele !
Pe drumul de intoarcere, nu am putut sa ne spunem nici un cuvant si nici a doua zi n-am facut nici o aluzie referitoare la aceasta intamplare !
Cat timp trebuie sa mai dureze aceasta situatie ?!? Cat timp vom mai putea sa ne mai retinem ? Da, daca as vedea vreo iesire, as intelege ! Dar pentru noi nu exista nici o speranta ca cineva sa ne elibereze o autorizatie de casatorie nici macar in 5 sau 10 ani de acum inainte ! Trebuie oare sa fugim ?!? Si unde ?

B… 11 noiembrie

Walter Trobisch catre Francisc

“CRESTINUL ESTE UN OM CARE STIE SA ASTEPTE !” Acest indemn mi-a fost transmis odata de un pastor, un adevarat slujitor al lui Dumnezeu, iar eu la randul meu, ti-l transmit tie acum !
Asteptati inainte sa va uniti complet ! Daca nu asteptati, nu castigati nimic, dar pierdeti mult: libertatea, bucuria si frumusetea !

1) Pierdeti libertatea !
Da-mi voie sa-ti spun istoria unei alte perechi pe care o cunosc. Si ei credeau ca se iubesc mult si se simteau “in sinea lor, ca sot si sotie”. Dar dupa un an, au inteles ca au facut o mare greseala. Si-au spus deschis ce simteau si s-au despartit prieteni. Totul s-a petrecut linistit si fara cea mai mica rana. Ori daca s-ar fi cunoscut in intregime, lucrul acesta nu sufera comparatie cu cele pe care le aveai fata de cealalta fata de la inceputul anului.
Tocmai de aceea va sfatuiesc eu sa NU va uniti in intregime ! Cu cat sentimentele voastre reciproce sunt mai profunde, cu atat rana ar fi mai dureroasa in caz de despartire !
Am auzit oameni care dupa ani de casnicie spuneau: “Stiam deja inainte de casatorie ca fac o prostie. Dar mersesem atat de departe ca nu mai aveam curajul sa dau inapoi ! Acum platesc pretul greselii mele !”
Sunt foarte multumit ca voi traiti aventura iubirii atat de placut si de sincer, cum mi-am dat seama din scrisorile voastre ! Cu toate acestea, sentimentele voastre pot sa va insele ! Este nevoie de mult timp ca sa-ti poti da seama ca este vorba de ceva durabil ! O statistica americana releva ca in majoritatea casniciilor fericite, sotii se cunoscusera timp de mai multi ani si ca se logodisera ca cateva luni bune inainte de casatorie !
Timpul de logodna este o proba valabila, numai el contine posibilitatea unei despartiri. Ruptura unei logodne este un rau ! Este dureroasa ! Nimeni nu o doreste ! Dar in comparatie cu divortul, este un rau mult mai mic !
Permite-mi sa folosesc inca o data imaginea unei nasteri, pentru a lamuri ce vreau sa spun. Daca as compara casnicia cu un copil care va veni pe lume, atunci logodna este perioada de sarcina. O ruptura a logodnei ar fi ca un avort, o dovada ca acel copil nu putea trai. In momentul cand aveti un contact sexual, un avort devine aproape imposibil. Nu mai poti reveni. O separare ar fi deci ca o pruncucidere.
Voi va pierdeti deci libertatea. Dar si mai mult: voi risipiti bucuria care se gaseste in crestere, maturizare si asteptare.
O femeie maritata vorbea despre viata ei dinainte de casatorie in felul urmator: “O vreme n-a fost prea rau. Pe urma a venit o sarcina neasteptata. Au trebuit schimbate in graba planurile si sa gasim scuze pentru grabirea nuntii. Casatoria noastra a inceput rau, ea si-a pierdut demnitatea si chiar frumusetea. Nu merita !”
Nasterile premature sunt primejdioase. Ele pun in pericol viata copilului. Este adevarat ca unii copii supravietuiesc. Exista cupluri care s-au daruit unul altuia inainte de casatorie si care au avut o viata conjugala fericita, dar nu fara dificultati.
Cand Cecilia s-a smuls din imbratisarea ta brusca, ea a reactionat fara sa reflecteze, dar instinctul ei sigur si sanatos a protejat-o. Ea a simtit ca nu este inca timpul, ca fericirea voastra ar fi in pericol prin acest pas gresit. De fapt, intelegerea voastra a fost atunci tulburata pentru ca nu v-ati mai vorbit in ziua aceea.
Eu cred ca Cecilia nu se va indoi de iubirea ta daca te retii, ci DIMPOTRIVA, iubirea ei pentru tine va creste ! Viata voastra in comun este inca ascunsa. Aceasta situatie cere ca inca sa nu va dezvaluiti totul unul altuia. In ziua nuntii, trebuie sa mai existe inca ceva de descoperit ! Daca n-aveti rabdare si vreti sa simtiti prematur bucuria conjugala, voi stricati tocmai bucuria adevarata, frumusetea aventurii.
Este clar ca partea sexuala a casatoriei este foarte importanta. Tu stii tot asa de bine ca si Cecilia ca nu esti impotent. Daca totusi ai indoieli asupra acestui aspect, un medic ar putea sa te asigure ca totul este in regula. Pentru a examina un lucru de care nu te indoiesti, nu ai dreptul sa ranesti sentimentele Ceciliei si sa pui in joc fericirea voastra.
Potrivirea sexuala nu se poate verifica cu adevarat inaintea casatoriei. Trebuie indeplinite doua conditii care nu se gasesc decat in casnicie: un timp care sa nu fie limitat si o absenta totala a fricii.
Daca Cecilia ar trebui sa se gandeasca: „astazi intre orele 17 si 18 eu il intalnesc pe Francisc. Atunci se va intampla. Trebuie sa fie o reusita, altfel el ma va parasi”, pot sa-ti spun de pe acum cu certitudine ca acest gand o va tulbura si o va paraliza atat de mult ca va fi o dezamagire pentru amandoi. Cu teama de esec si cu groaza de a fi surprins, iti este imposibil sa-ti dai seama daca va potriviti sau nu.
In cazul in care o experienta ar fi negativa si n-ar merge asa cum credeai, veti trage concluzia ca trebuie sa va despartiti ? Asa ceva nu crezi nici tu ! Dragostea voastra nu este totusi atat de superficiala. Ea este destul de profunda acum. Atunci DE CE sa experimentati ?!?
Nimeni nu va cere sa fiti soti perfecti din ziua nuntii. De fapt, soti perfecti nici nu exista !
Este vorba de o crestere in comun. In cele mai multe cazuri, este nevoie de ani intregi pentru ca barbatul si femeia sa se obisnuiasca unul cu altul ! Timpul de care aveti nevoie ca sa cresteti impreuna nu-l veti gasi decat IN CASNICIE ! Inainte de casatorie nu este decat un singur lucru de facut: de a avea grija ca sa NU inveti lucruri care vor dauna mai tarziu in cresterea voastra.
Nu poti sa ai in acelasi timp si untul si banii pe unt ! Farmecul si frumusetea logodnei consta in faptul ca ramane un ultim secret, ca mai exista inca o incapere unde va fi posibil accesul atunci cand va veni timpul !
De exemplu, tatal tau vrea sa-ti faca o surpriza de Craciun, o bicicleta si pana sa vina timpul sa ti-o dea cadou, a ascuns-o cu grija de tine ! Dar tu, iei bicicleta pe ascuns, ca s-o incerci sa vezi cum este ! Cand va veni seara Craciunului, tu te vei preface suprins si emotionat, dar sarbatoarea va fi stricata si golita de sens !
Casatoria voastra si prima noapte vor fi mai frumoase daca ati asteptat cu rabdare !
In timpul acestei prime nopti, tu iti vei aminti de ceea ce-ti spun acum si vei intelege.
Casatoria nu este numai o formalitate. Cand veti marturisi inaintea lui Dumnezeu: “ne apartinem unul altuia”, atunci experienta va releva adancimea si sensul ei, atunci cand va veti descoperi si cunoaste total.
In Europa, noi povestim un basm copiilor. Prin vrajitoria unei zane, a fata de rege a fost cufundata intr-un somn adanc, din care n-a fost trezita decat peste o suta de ani, prin sarutul unui print. Pentru a-i proteja somnul, au fost ridicate in jurul Castelului, mai multe garduri de spini. Toti printii care voisera sa intre aici inainte ca sa se fi scurs cei o suta de ani, se prinsesera in spini si-si dadusera aici viata. Dar in fata printului care a stiut sa astepte, obstacolele s-au deschis singure, ca sa-i lase libera trecerea.
Pe tine dragul meu Francisc, nu pot decat sa te incredintez in mainile Tatalui Ceresc ! Dumnezeu iti va oferi un dar frumos ! De aceea, iti repet:
“CRESTINUL ESTE UN OM CARE STIE SA ASTEPTE !”
In saptamanile urmatoare nu-mi vei mai putea scrie. Voi pleca intr-o calatorie in Nord unde nu imi vor putea veni scrisorile. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa revin inainte de Craciun.

Y… 12 noiembrie

Cecilia catre Ingrid Trobisch

Am fost atat de surprinsa ieri cand dupa serviciul divin, Francisc m-a prezentat inaintea dvs ca n-am putut spune o vorba. Mi-a parut tare rau ca a trebuit sa plecati asa in graba si ca sotul dvs nu v-a insotit. As fi dorit mult sa-l cunosc si pe dansul.
Voiam mai de mult sa va scriu. Dar acum ca ne cunoastem, va fi mai usor. E ciudat ca nu-i pot scrie tatalui meu. Am un teanc de foi pline de idei. Am inceput mereu sa scriu fara sa pot insa continua si sunt putine sperante ca sa iasa o scrisoare. Dar dvs am impresia ca ma intelegeti. Va ganditi desigur ca sunt foarte fericita si este adevarat sunt intr-adevar, dar adesea sunt nelinistita, am indoieli si mi-e teama. Am indoieli privitoare la dragostea lui Francisc care nu-mi spune niciodata ca ma iubeste. Ma intreaba adesea daca il iubesc si nu se mai satura ca sa ma auda spunandu-i ca-l iubesc. Dar el nu-mi spune niciodata ca ma iubeste. In acel moment, in inima mea se strecoara indoieli. Eu nu pot sa-l iubesc decat ca raspuns la dragostea lui. El nu considera probabil util sa-mi spuna ca ma iubeste si de ce ma iubeste. Cum pot sa-i raspund ??? Ma iubeste el cu adevarat ? Cum se poate verifica dragostea unui barbat ?
Sotul dvs i-a spus lui Francisc intr-o scrisoare, povestea cu printesa adormita. Ma intreb ce a facut printul dupa ce a trezit-o ?!? Nu s-a aratat tandru ca sa n-o sperie ? Nu i-a spus de ce si cat de mult o iubea ? De curand, ne-am certat pentru un ventil de la bicicleta mea. Roata din fata s-a dezumflat in timpul plimbarii noastre zilnice. Aveam petice si solutie si Francisc a reparat camera. Intarziasem din cauza timpului pierdut. Cand el a termina reparatia, mi-am dat seama ca uitasem pompa (n-o iau niciodata cu mine de teama sa nu mi se fure). Francisc mi-a facut reprosuri, spunand ca se poate constata o data in plus ca fetele sunt zapacite. Eram jignita ca a fost asa de morocanos si fara sa vreau nu i-am mai adresat nici un cuvant in timp ce impingeam bicicletele pe drumul de intoarcere. Incidentul n-a fost grav si a doua zi ne-am impacat, dar ma intreb totusi ce va fi mai tarziu daca ne certam de pe acum si ma cuprinde teama. Vreau sa fiu sigura ca voi putea avea copii. Mi-e teama sa nu divorteze pe motiv ca sunt stearpa sau sa-si ia o a doua sotie ca tatal meu ! O casatorie nu este ratata fara copii ??? In sfarsit, mai este o problema.
De curand, am primit de la domnul Henri, scrisoarea ce v-o anexez. Este fratele unchiului colegei mele Berta, care i-a aranjat lui Francisc locul de institutor. Acest domn Henri lucreaza la Ministerul de Finante si pare sa aiba o situatie frumoasa. El voia chiar sa vin eu ca sa ma ia cu masina. Am refuzat invitatia, dar el m-a invitat din nou ! Ce sa fac ?
Nu pot sa fiu nepoliticoasa. Astept cu nerabdare raspunsul dvs.

Ministerul de Finante Y… 9 noiembrie

Domnul Henri catre Cecilia

Am vorbit recent cu colega dvs Berta. M-as bucura sa facem cunostinta si de aceea mi-as permite sa vin la ora 17 asteptandu-va la iesirea de la scoala. Voi fi in masina mea.

B… 18 noiembrie

Ingrid Trobisch catre Cecilia

Cat de bine te inteleg, sora mea draga ! As putea sa-ti arat scrisori din perioada logodnei mele care exprima aceleasi teme si indoieli. Dar te rog sa-ti dai seama, Cecilia, noi nu punem barbatilor o problema usoara. Pe de o parte, vrem ca un barbat sa fie tare si chibzuit si nu sentimental, pe de alta parte sa fie sensibil, tandru si sa aiba nevoie de noi !
Care barbat poate sa reuneasca in el aceste calitati opuse ?!?
Ii voi scrie direct lui Francisc dar nu-i cere sa-ti arate scrisoarea, daca nu va face el singur acest lucru ! Pentru tine nu exista decat o singura atitudine pe care trebuie sa o iei: trebuie sa-i spui sincer si deschis ce-ti lipseste. Cat timp poti sa te comporti astfel, casatoria voastra nu este in pericol. Daca ne gandim bine, nu se poate proba dragostea inainte de casatorie. Casatoria nu se naste numai din dragoste. Inversul este de asemenea valabil !
Dragostea se naste din casatorie, foarte lent. Vechiul Testament povesteste istoria lui Isac si Rebeca: “Isac a adus-o pe Rebeca in cortul mamei sale Sara, a luat-o pe Rebeca, ea a fost sotia lui si el a iubit-o”. Ei se casatorisera fara sa se fi vazut inainte. Dragostea a veit dupa aceea.
Majoritatea caminelor pe care le vezi in jurul tau s-au intemeiat in afara oricarei aventuri de dragoste. In general, parerea fetelor nici macar nu este ceruta. Cu siguranta stii si tu ca ele nu toate fetele sunt nefericite. Adesea dragostea se naste dupa nunta ca un rod al casatoriei.
Un hindus a spus odata unui european: “Voi va casatoriti cu fata pe care o iubiti ! Noi iubim femeia cu care ne-am casatorit !” Un alt hindus a utilizat o imagine si mai izbitoare: “Noi punem o supa rece pe foc si ea se incalzeste incetul cu incetul. Voi puneti o supa calda intr-o farfurie rece si ea se raceste incetul cu incetul.”
Chiar tu insati vezi in ce categorie se afla africanii ! Iti scriu toate acestea ca sa nu supraestimezi experienta dragostei. Ea are desigur importanta ei, dar dragostea atinge proportiile perfecte in casatorie. Nu numai ca e mai bine, dar este chiar si necesar sa va certati ! Sotul meu ezita intotdeauna sa cunune o pereche care inca nu s-au certat niciodata ! Ceea ce este important nu sunt certurile, ci posibilitatea unei impacari !
Aceasta este o arta care trebuie invatata inaintea casatoriei. Atat timp cat puteti sa va iertati unul pe altul, nu trebuie sa ai nici un motiv de teama pentru casatoria voastra.
Numai acela care nu stie sa gaseasca primul cuvant de impacare, nu trebuie sa se casatoreasca. De asemenea, nici cel care este lipsit de umor n-ar trebui sa se casatoreasca.
Dupa o cearta, prinde bine sa poti rade cu pofta de tine insuti ! Cand te-ai smuls din imbratisarea lui Francisc, a reactionat in tine gardul de spini care o protejeaza pe frumoasa adormita din padure. Multe fete care se daruiesc prea devreme, nu ating adevarata maturitate. De aceea, se spune de 3 ori in Cantarea Cantarilor 2:7 “Nu starniti dragostea, pana nu vine ea !” Aceasta avertizare ar trebui sa fie scrisa cu litere de foc deasupra intrarii in casnicie ! Poate ca asteptarea ar fi mai usoara daca nu v-ati vedea zilnic. Fiecare intalnire ar fi atunci mai incarcata de sens ! Aici nu exista reguli. Trebuie sa gasiti o solutie impreuna. Cat de bine inteleg dorinta ta de a cunoaste fericirea maternitatii ! Trebuie sa stii ca sterilitatea vine in majoritatea cazurilor ca urmare a unei boli venerice. De aceea fecioarele au aproape toate sansele sa devina mame, dar certitudinea iti va fi data numai de Dumnezeu in casatorie. Nu exista alta cale, decat sa suporti incertitudinea pana in momentul casatoriei, avand credinta in Dumnezeu.
Sa nu crezi ca o sarcina inaintea casatoriei se poate compara cu fericirea profunda a maternitatii prin casatorie. O problema e rezolvata: tu stii ca poti sa ai copii, dar in acest moment nu exista inca un camin care sa primeasca un asemenea copil si nici un tata care sa-l ia in brate. Atat timp cat tatal n-a platit dota, se isca si dispute pentru a stii CUI apartine copilul. Ar trebui sa parasesti scoala, dezaprobata de profesori si luptand cu aluziile rautacioase ale colegelor tale, cu rusinea sentimentelor de vinovatie, reprosurile si pierderea respectului de sine ! NU MERITA ! Bilantul e prea negativ. Sau poate crezi in sinea ta, ca o sarcina ar putea sa smulga tatalui tau aprobarea pentru unirea voastra ???
Eu VA ROG PE AMANDOI : nu faceti asa ceva ! Nu va injositi copilul ca sa serveasca drept mijloc de presiune pentru a va atinge scopul ! Dumnezeu are alta solutie, daca stiti sa asteptati. Adu in fata lui Dumnezeu ingrijorarile tale pentru maternitate ! Sterilitatea nu este un motiv intemeiat de divort ! Daca la Starea Civila casatoria voastra va fi inregistrata ca monogama, va fi ilegal pentru sotul tau sa-si ia o a doua sotie. O casatorie crestina nu este in zadar chiar daca Dumnezeu nu va daruieste copii. Este cu atat mai semnificativ cand se citeaza de 4 ori acelasi verset: “De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa si vor fi un singur trup” (Geneza 2:24; Matei 19:5; Marcu 10:7; Efeseni 5:31) Este de remarcat ca acest verset cheie repetat de 4 ori, nu vorbeste de copii. Copiii sunt conform Bibliei, o binecuvantare suplimentara a lui Dumnezeu, dar ei nu sunt singurul scop al casatoriei. Dragostea sotilor, unirea barbatului cu femeia inaintea lui Dumnezeu sunt ingaduite cu un scop bine determinat si o implinire in sine.
Cu acest domn Henri fii prudenta pentru ca scrisoarea lui nu-mi prevesteste nimic bun !
Povesteste-i totul lui Francisc pentru ca nu cumva sa se strecoare indoieli intre voi doi !
NU PRIMI INVITATIA in nici un caz si cu nici o conditie !

B… 19 noiembrie

Ingrid Trobisch catre Francisc

Deoarece sotul meu este in calatorie si nu poate sa scrie, fac eu acest lucru in locul lui !
As dori sa-ti vorbesc ca o sora ! Dumnezeu a pus in mainile tale o comoara: dragostea Ceciliei. As vrea sa te ajut sa pastrezi bine aceasta comoara ! Dragostea nu este ca un obiect pe care-l pui in buzunar ! Dragostea trebuie castigata totdeauna din nou !
Inaintea casatoriei noastre, logodnicul meu imi scria odata urmatoarele randuri:
“Cine iubeste, nu mai este singur pentru ca fiinta iubita este totdeauna prezenta ! Acela care iubeste, nu mai vrea sa fie centrul propriei sale vieti ! El accepta ca ALTCINEVA sa ocupe acest loc ! El se vede mai bogat si mai fericit ! El se daruieste si se elibereaza !
El este ca o mana care se deschide pentru a primi ! Acela care iubeste are curajul de a deveni un om care sa simta nevoia altcuiva” Cecilia are nevoie inainte de toate de certitudinea ca tu ii simti nevoia. Cum poti sa-i dai aceasta siguranta ?!? Spune-i mereu ca o iubesti si ca ai nevoie de ea ! Ea nu se satura sa te tot auda repetandu-i lucrul acesta !
Tu trebuie sa ai curajul de a deveni unul care simte nevoia altcuiva !
O fata este ingrijorata cand un tanar considera ca dragostea lui este evidenta fara a-si mai da osteneala ca sa-i spuna ca el o iubeste. Dragostea unei femei este DIFERITA de dragostea de mama sau de dragostea frateasca ! Dragostea Ceciliei ca sa se exprime din plin, trebuie sa fie un raspuns la dragostea ta !
Sfantul Apostol Pavel scrie Bisericii din Efes: “barbatilor, iubiti-va sotiile asa cum Si-a iubit si Hristos Biserica” (Efeseni 5:25) Noi Il iubim pe Hristos pentru ca El ne-a iubit mai intai ! Iubirea noastra este raspunsul la iubirea Lui coplesitoare ! Este curios ca Apostolul Pavel NU indeamna niciodata femeile sa-si iubeasca sotii ! Nu ma gandesc numai la dragostea fizica ! Luand-o in brate, sarutand-o si mangaind-o, tu n-o poti convinge pe Cecilia de dragostea ta ! Mangaierile tale raman zadarnice si chiar ii displac daca nu sunt expresia tandretii tale pentru ea. Ea vrea sa simta ca inima ta o cauta pe a ei, ca prin gratia trupului ei, o iubesti pe ea insasi ! Un tanar se simte bine cu trupul lui ! Trupul tau esti tu ! Dar o fata se simte imbracata cu trupul ei ! Cecilia simte ca fiinta ei este mai mult decat doar un trup. Ea vrea sa fie iubita pentru ea insasi si nu pentru frumusetea trupului ei ! De aceea, mangaierile tale sunt mai putin importante decat comportarea ta generala. Daca esti amabil cu ea, daca o ajuti sa urce pe bicicleta, daca-i deschizi usa si daca o lasi sa treaca prima, aceste lucruri inseamna pentru ea mai mult decat un sarut ! O femeie maritata de mult timp, mi-a spus odata suspinand:
“daca sotul meu mi-ar spune macar o singura data multumesc, atunci cand ii pregatesc un pranz bun, ce mult m-as bucura”
O fata se simte jignita daca esti mai amabil cu altcineva decat cu ea. In acel moment se gandeste ca tu o consideri ca tu o consideri ca pe un bun pe care nu-l mai poti pierde si pentru care numai ai nevoie sa faci nici un efort.
Cand ne-am intalnit de curand, dupa serviciul divin de inchinare, tu ai fost politicos cu mine ! Mi-ai prezentat-o cum se cuvine pe Cecilia, dar in toata conversatia nu i-ai ingaduit sa plaseze si ea nici macar un cuvant ! I-am dat un pachet cu carti, destinate sa o pregateasca pentru casatorie. Cand am plecat, ea a dus pachetul… Tu razi desigur, gandindu-te ca acestea sunt amanunte fara importanta. Pentru inima unei fete, acestea sunt insa lucruri importante. Pentru Cecilia, ele sunt amanunte esentiale.
Nu fii zgarcita la vorba ! Incurajeaz-o sa-ti spuna ce-i lipseste ! Ascult-o cu dragoste si nu numai cu rabdare ! Este esential nu ca tu sa fii fericit, ci CA SA O FACI PE EA FERICITA ! Nu ca tu sa fii inteles, ci CA TU SA O INTELEGI PE EA…

Y… 30 noiembrie

Cecilia către Ingrid Trobisch

Ce m-a mângâiat cel mai mult este că mi-aţi spus că aţi avut şi dvs îndoieli, spaime, pe scurt teamă, la fel fel ca şi noi, ca şi mine ! Albii ne fac să credem că viaţa lor conjugală este ideală şi fără probleme. Şi în reviste citim că sunt multe divorţuri în Europa şi America. Nu înţelegem cum merg împreună aceste două lucruri !
Scrisoarea dvs m-a încurajat cu atât mai mult. Simt că aş putea să vă spun totul ! Scrisoarea pentru tatăl meu este aproape terminată, este foarte lungă, plină cu tot ce-aş vrea să-i spun dacă aş putea. Dar nu pot şi nici nu reuşesc să expediez această scrisoare !
Domnul Henri nu mă lasă în pace ! Anexez o nouă scrisoare pe care am primit-o de la el !
Aproape la fiecare două zile primesc scrisori de acest fel, cu vorbe goale. S-ar zice că le copiază dintr-un roman ieftin.
Mulţumesc pentru sfatul bun pe care mi l-aţi dat ! Am putut refuza invitaţia prin intermediul colegei mele Berta. Prefer să nu-i scriu eu însumi. Nu vreau să existe o corespondenţă între mine şi el.

Y… 19 decembrie

Domnul Henri către Cecilia

Regret că n-aţi găsit timp pentru mine, pentru că dragostea mea pentru dvs creşte din zi în zi ! Sunteţi coroana sufletului meu ! Sunteţi frumoasă ca licărirea lunii !
L-am rugat pe fratele meu să se ducă să-l vadă pe tatăl dvs. În curând voi aduce 50 de mii de franci tatălui dvs. Această sumă este un fleac pentru mine. Atunci nimic nu va mai putea împiedica fericirea noastră !
Săptămâna viitoare se va organiza un banchet pentru personalul guvernamental. Vă invit să luaţi parte. Va veni şi unchiul dvs. Căsătorindu-vă cu mine veţi fi fericită. Puteţi avea servitori şi bani mulţi ! Veţi trăi ca o albă. Nu vom frecventa decât cercuri înalte.
Dar mai frumos decât toate este… dragostea… noaptea…

Y… 15 decembrie

Cecilia către Ingrid Trobisch

Au trecut două săptămâni de ameţeală pentru mine. Aşteptam mereu o scrisoare de la dvs.
Dar ştiu că sunteţi singură cu copiii şi că aveţi multă treabă acum, înainte de Crăciun !
Domnul Henri este cu maşina în fiecare zi la ieşirea din şcoală. Ne urmăreşte când plecăm cu bicicleta. Ne spionează ca să ştie unde mergem şi ce facem.
De curând, el era la unchiul meu când am venit de la şcoală. Pe urmă a venit unchiul Bertei, acela care i-a făcut rost lui Francisc de locul de muncă ca instructor. Atunci mi-am dat seama că totul fusese aranjat dinainte ! Am mers la un “cocktail”. Sub acest nume, delegaţiile străine din lumea întreagă aduc „civilizaţia” în societatea noastră. Unchiul meu la care locuiesc, a venit şi el cu noi. Tinerele africane nu pot refuza să asculte atunci când părinţii lor le ordonă ceva.
Eu nu am dansat. Dar nu l-am putut împiedica pe domnul Henri să mă aducă cu maşina lui acasă. Mi-a spus că a hotărât să mă ia în căsătorie. Mi-a spus toate acestea simplu, ca şi cum mi-ar fi făcut o mare favoare. Nici măcar nu m-a întrebat ce părere am !
După aceea a vrut să mă sărute ! Aşa cum ai muşca dintr-o banană ! Mirosea a alcool ! Eram scârbită ! Are cu 20 de ani mai mult ca mine, are o soţie şi doi copii ! Mi-a spus că soţia sa nu e instruită, nu ştie limba franceză şi nu vrea să locuiască la oraş ! Dar când el are un serviciu la stat, are nevoie de o soţie în localitatea Y care să arate bine, să fie manierată şi să ştie cum să primească musafiri ! De aceea m-a ales pe mine !
M-a făcut să înţeleg că poate să plătească dota mea. Cred că el câştigă de 20 de ori mai mult decât Francisc ! Vrea să meargă să-l viziteze pe tatăl meu şi să-i ducă rachiu şi câteva lăzi de bere ! A şi cumpărat un radio pentru tatăl meu şi o maşină de cusut pentru mama ! M-a întrebat ce anume le-ar face plăcere fraţilor mei !
Eu nu răspundeam nimic. M-am simţit fericită că am putut să ies teafără din maşină !
Dar am plâns toata noaptea !
Banii ! Un capital investit în femei ! Săracii pot totdeauna să închirieze o fată pentru câteva nopţi, o nefericită pentru care nimeni n-a vrut sau n-a putut să plătească dota.
Nu, eu m-am înşelat ! Banul nu ne conferă nici o valoare ! Banul ne înjoseşte şi face din noi o marfă ! Banul ne reduce la prostituţie sau ca să fim a doua sau a treia soţie a unui om bogat ! Acesta nu e un obicei onorabil ! Nu e vorba de o răsplată a părinţilor mei ! Acesta este de fapt un comerţ cu fete !
Dacă tatăl meu acceptă banii domnului Henri, SUNT PIERDUTĂ ! Atunci mă voi trezi căsătorită cu el ! Voi fi firma domnului Henri ! Sensul căsătoriei: soţia îşi „reprezintă” soţul !
Bineînţeles că i-am povestit totul lui Francisc. Dacă soţul dvs n-ar fi fost plecat în călătorie, Francisc i-ar fi scris ! Este atât de trist şi abătut şi se simte atât de umilit, încât îl iubesc şi mai mult ! Dar CUM să ieşim din situaţia aceasta ?!?
Francisc crede că dacă tatăl meu acceptă banii şi cadourile, nu ne mai rămâne decât o soluţie: să fugim ! Ce părere aveţi ?!? Am nevoie din partea dvs de un răspuns urgent !
”CINE CREDE, NU FUGE !” Da, aş fi de acord… dar nu este tot o fugă să te laşi căsătorită CU FORŢA, să abandonezi lupta şi să renunţi la dragoste ?!?

21 decembrie

Francisc şi Cecilia către Walter şi Ingrid Trobisch

Este prima scrisoare pe care o scriem împreună ! Ne adresăm atât Dvs, domnule Walter, cât şi Dvs, doamnă Ingrid !
AM FUGIT !!! Răspunsul la scrisoarea din 15 decembrie nu ne-a mai găsit în oraşul Y.
Ne gândim că oricum ne-aţi fi sfătuit să renunţăm să fugim ! Cu toate acestea, sperăm să ne înţelegeţi ! Eram absolut convinşi că tatăl Ceciliei va accepta cei 50 de mii de franci ai domnului Henri ! În acest context, FUGA era singura noastră şansă ! Am luat decizia împreună şi vrem să tragem împreună consecinţele, oricât de grave ar putea să fie ! Faptul că se apropie vacanţa şcolară a facilitat pregătirile noastre de plecare pentru că au putut să fie făcute fără să trezească bănuieli.
Ne-aţi scris mai demult că ziua nunţii este aceea a naşterii căsătoriei ! Spuneaţi că
„o naştere prematură este periculoasă”. Dar nu există şi naşteri după termen ?!? Nu sunt ele şi mai periculoase ??? În asemenea cazuri, medicul trebuie să intervină chirurgical şi să efectueze o operaţie cezariană. Medicul taie abdomenul mamei pentru a extrage din el copilul şi pentru a-i salva viaţa mamei !
FUGA NOASTRĂ ESTE EXACT CA O OPERAŢIE CEZARIANĂ !
Nu ştim cum vom rezista, nici unde vom merge să trăim, nici din ce ! Ştim doar un singur lucru: că acum SUNTEM soţ şi soţie ! Ne-am lăsat tatăl şi mama şi ne-am lipit unul de altul pentru a deveni un singur trup ! Iată că Geneza 2:24 s-a împlinit ! Nu avem nevoie de bani, nici de ofiţer de Stare Civilă, nici chiar de pastor ! Nu avem nevoie nici de tradiţie, nici de stat, nici de Biserică ! Nu avem nevoie nici de petrecere, nici de cântări !
NU AVEM NEVOIE DECÂT DE DUMNEZEU ! Ştim că El nu ne va părăsi şi nu ne va lăsa ! Toţi ceilalţi ne-au părăsit !
Vechile obiceiuri nu garantează căsătoria ! Ele O CALCĂ ÎN PICIOARE ! Ele îngăduie furtul unei soţii prin mijlocirea unui cec de Bancă ! Asigurările sociale susţin fetele care sunt mame şi copiii fără tată. Perechile de logodnici nu se aleg cu nimic. Biserica ne sfătuieşte să aşteptăm, dar ea nu ne ajută atunci când ne conformăm cerinţelor ei !
Nu ne ajută nici când fugim ! Nici un pastor n-ar îndrăzni să ne primească !

Chiar şi dvs aţi lăsat ultimele noastre scrisori fără răspuns ! Nu vă facem nici un reproş ! Vă cerem doar să NU ne condamnaţi ! Noi am dori să continuăm să fim copiii dvs !
Cecilia e bolnavă şi stă în pat ! În noaptea fugii noastre, Cecilia a răcit, în timpul lungului nostru marş. Cecilia vă trimite toate gândurile bune, mai ales copiilor dvs !
Cu toată părerea de rău, nu putem spune nimănui UNDE SUNTEM, nici măcar dvs !
De aceea nu ne veţi putea scrie ! Dar totuşi un lucru puteţi să faceţi: să vă rugaţi pentru noi ! Contăm foarte mult pe mijlocirea dvs înaintea lui Dumnezeu !

Walter Trobisch către cititor

În cursul vieţii noastre, Dumnezeu ne conduce de mai multe ori prin impasuri în faţa cărora noi, ca fiinţe omeneşti ne găsim la capătul puterilor ! Pentru Francisc şi Cecilia, acest impas era dota. Pentru alţii, acest impas poate să fie de altă natură: clasa socială, lipsa unei locuinţe, bariere politice sau confesionale. Oricare ar fi fost acest impas, esenţialul este comportarea noastră în raport cu el.
Am fost tulburat când la întoarcerea din călătorie, am găsit această scrisoare, pentru că ea m-a făcut conştient de propria mea neglijenţă ! Oare DE CE n-am amânat eu această călătorie pentru mai târziu ?!? DE CE nu mi-am dat niciodată osteneala să-l găsesc pe tatăl Ceciliei ca să discut personal cu el ??? Chiar şi soţia mea se întreabă cum se face că ultima scrisoare a Ceciliei a rămas atâta timp fără răspuns ?!? Este ca şi cum am fi telegrafiat din avion, în loc să-i fi luat pe aceşti doi tineri de mână ca să mergem cu ei.
Mulţi cititori se vor întreba de ce au fugit cei doi în junglă şi de ce nu s-a găsit nimeni care să-i primească şi să-i protejeze ?!? Dar sunt convins că Francisc are dreptate !
În Africa nimeni nu îndrăzneşte cu uşurinţă să se opună grupului şi să rişte un conflict cu tot tribul din cauza a numai doi oameni ! Este limpede că Francisc şi Cecilia nu au vrut să mă pună într-o situaţie dificilă. De fapt, o asemenea fugă nu este un lucru chiar aşa de rar în Africa actuală ! Numeroase perechi sunt forţate să procedeze aşa, mai mult sau mai puţin cu conştiinţa încărcată. Dar lucrul acesta nu este în nici un caz o soluţie. Calea celor doi fugari a fost plină de greutăţi. Răceala Ceciliei s-a transformat într-o pneumonie !
În această stare, după propria ei dorinţă, a fost transportată în satul ei.
Francisc a venit să mă caute şi am petrecut o săptămână de neuitat la capătâiul ei !
În acele zile, ne temeam pentru viaţa ei.
Tatăl Ceciliei nu a rămas nesimţitor, situaţia recent ivită de a-şi pierde fiica ce putea să moară, i-a modificat cu totul criteriile de judecată ! În nişte împrejurări dramatice, tatăl Ceciliei a sfârşit prin a-şi da consimţământul la căsătoria dintre Cecilia şi Francisc !
Cei doi tineri sunt astăzi căsătoriţi oficial şi duc o viaţă împreună cu toate că ea rămâne încă cu nişte probleme de sănătate. S-au împăcat cu pastorul Amos.
Scrisoarea următoare pe care aş vrea să o citez în încheiere, a contribuit în mare măsură la această evoluţie a lucrurilor ! Este vorba de scrisoarea Ceciliei către tatăl ei, despre care am amintit mai devreme.
În timpul bolii Ceciliei, Francisc a descoperit ciorna acestei scrisori pe care Cecilia voia să o scrie tatălui ei. Nu erau decât unele idei aruncate pe hârtie, rareori o frază întreagă !
Mai erau numeroase corecturi, pasaje întregi tăiate, transformate, altfel formulate.
Toate acestea reprezintă o mărturie mişcătoare a muncii depuse pentru a scrie această scrisoare tatălui ei. Lupta unui suflet nobil pentru a găsi calea spre inima şi înţelegerea unui tată ! Am adunat totul ca într-un mozaic, aranjând şi completând scrisoarea, pentru a o face ca să ajungă la tatăl Ceciliei.

Scrisoarea Ceciliei către tatăl ei

Dragă tată,
Nu ţi-am scris niciodată o scrisoare şi îmi este foarte greu să fac acest lucru acum.
Îmi este şi mai greu să-ţi vorbesc. Din acest motiv, te rog să citeşti aceste rânduri ca şi cum ţi-aş vorbi. Aş dori ca toate fetele africane să ia exemplul meu şi să se avânte spre taţii lor, să facă ceea ce nu au îndrăznit niciodată până acum, adică să-şi deschidă inimile.
Sunt convinsă că dacă ele găsesc cuvintele, spun aceleaşi lucruri pe care încerc să le rostesc eu acum.
Vreau să-ţi explic de ce îl iubesc eu pe Francisc ? Fotografia lui care îmi place cel mai mult este aceea în care el întinde mâna. Eu pot conta pe această mână ! Mi-l imaginez pe Francisc, mergând la câţiva paşi de mine, oprindu-se uneori ca să-mi întindă mâna şi să mă ajute să trec greutăţile. Atunci pot să mă apropii de el şi lucrul acesta mă întăreşte.
El ştie să mă întărească într-un fel unic iar eu pot să-i răspund ! Pot să-i prind mâna pentru că nu mi-este teamă atunci când el o întinde spre mine.
El nu se gândeşte să profite de forţa lui. De aceea, el nu mă umileşte. Totuşi, când caut o protecţie, un sprijin, el mă face să simt că el este cel mai tare. Lângă el îmi place să fiu slabă pentru că el nu-şi bate joc de slăbiciunea mea.
Dacă şi el are nevoie de mine, nu-i este ruşine să-mi arate acest lucru. Cu toate că el este tare şi bărbat, poate fi şi el neajutorat ca un copil. Mâna lui puternică poate deveni o mână deschisă şi primitoare. În acel moment, nimic nu e mai important pentru mine decât să-mi pun mâna în mâna lui.
Iată ce vroiam să-ţi spun când am zis: “îl iubesc pe Francisc”
Ştiu că mă consideri pe jumătate albă, atunci când îţi scriu asemenea lucruri.
Îmi reproşezi că dispreţuiesc obiceiurile noastre africane, pentru că vreau să mă căsătoresc cu cel pe care-l iubesc şi nu cu omul care ar putea plăti ca să se căsătorească cu mine. Dar dota nu este un obicei exclusiv african. Dota există şi în Europa şi chiar şi în Israel. Dar pretutindeni acolo unde oamenii s-au întors la Dumnezeu şi L-au primit pe Hristos, acest obicei a devenit inutil şi a dispărut.
Nu-ţi scriu ca o africană europenizată, ci ca o creştină africană. Fiind creştină, cred că Dumnezeu m-a creat. Numai lui Dumnezeu Îi datorez viaţa mea ! Nici un tată de pe pământ n-a plătit niciodată nimic lui Dumnezeu pentru fiica lui ! Şi din acest motiv, nici un tată de pe pământ n-are dreptul să realizeze un câştig material prin fiica lui !
Fiind creştină, cred că Domnul Iisus Hristos a murit la cruce pentru mine ! El este Acela care a plătit singurul preţ care se poate plăti pentru mine: SÂNGELE LUI !
Oricare alt preţ ar fi preţul unei sclave. Fiind creştină, cred că Duhul Sfânt mă călăuzeşte şi mă conduce, dar El nu mă poate călăuzi dacă nu pot alege liber. Pentru că eu l-am ales pe Francisc în mod liber, îi voi rămâne fidelă. Crezi tu oare că dota poate să împiedice o femeie să-şi părăsească soţul ?!? Am o prietenă al cărui tată a primit 400 de mii de franci când a măritat-o ! Ea s-a gândit: „Dacă trupul meu valorează o sumă atât de mare, atunci aş putea şi eu să profit !” A început să se dăruiască altor bărbaţi… pentru bani !
În concluzie, dacă dota este un lucru rezonabil, înseamnă că şi prostituţia este rezonabilă !
Sau crezi tu că Francisc s-ar purta mai bine cu mine dacă ar plăti pentru a mă avea ?!?
Dacă acesta ar fi motivul pentru care m-ar respecta, atunci NU AŞ VREA să mă mai mărit cu el pentru că în acest caz nu aş fi decât un simplu obiect pentru el ! Dar eu sunt o fiinţă omenească ! Este greşit să spui că banii o fac pe soţie să fie mai supusă, iar pe soţ îl fac să fie mai fidel. În cel mai bun caz, banul este un lanţ care trebuie să servească acolo unde nu este dragoste. Dar un lanţ poate fi rupt, pe când dragostea care a ales liber, este o legătură indistructibilă !
Dragă tată, te rog să nu te gândeşti că suntem nerecunoscători faţă de tine ! Noi te iubim cu toată inima şi ne dăm bine seama cât de mult te-ai sacrificat pentru noi, mai ales în timpul şcolii mele ! Noi cunoaştem dificultăţile tale financiare şi nu vrem să te părăsim !
Nu-ţi cerem decât un singur lucru ! Lasă-ne să începem fără datorii ! Dă-ne voie să ne întemeiem căminul nostru ! Numai aşa vom putea într-adevăr să te ajutăm, să-ţi aducem dovada recunoştinţei noastre.
Francisc mi-a propus să-i primim la noi pe cei trei fraţi ai mei, când vor merge la şcoală, aici în localitatea Y.
Nu este lucrul acesta o mai mare dovadă de dragoste a lui pentru mine, decât dacă ţi-ar fi dat acum banii pe care nu-i are ???
Dragă tată, dă-ne o şansă ! Lasă-ne să începem…

SURSA : LOVE TIME.RO

3 răspunsuri to “AM IUBIT O FATĂ – WALTER TROBISCH”

  1. Mi se pare o carte practică, mai ales pentru tineri. Este mare nevoie să cunoască aceste lucruri.

    • Raimonda, sunt perfect de acord cu tine ! Din nenorocire, librăriile româneşti nu sunt preocupate de starea în care se află adolescenţii şi tinerii din ziua de azi ! Nu interesează pe nimeni halul de depravare, de degradare morală şi valorică în care a ajuns societatea românească !

      Te-ai întrebat vreodată, DE CE OARE nu se găseşte în librăriile româneşti această carte minunată ?!? În schimb, se găsesc tot felul de porcării, cărţi despre vrăjitorie şi zodiace, literatură erotică sau imorală, romane poliţiste sau cărţi science-fiction, etc. Dar ceea ce are valoare cu adevărat, cărţile care pot schimba inimile şi vieţile adolescenţilor şi tinerilor, LE NUMERI PE DEGETE ÎN LIBRĂRIILE DIN ROMÂNIA !!!

      Probabil că editurile şi librăriile au doar o singură prioritate, adică ASPECTUL COMERCIAL, o politică de marketing care are un singur obiectiv şi anume să se vândă cartea, indiferent de calitatea ei.
      Dacă literatura erotică-pornografică se vinde excelent, păi atunci editurile şi librăriile sunt foarte mulţumite, nu mai contează că poporul român se prăbuşeşte din ce în ce mai mult în mocirla păcatului şi a morţii, în întuneric spiritual, ateism şi secularism.


Trimite un comentariu dar pentru a fi aprobat, nu uita să respecţi Regulamentul acestui blog !

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: